Politica Uniunii Europene de Promovare a Calității și Competitivității

Introducere

Dat fiind specificul temei, complexitatea standardelor de calitate, evoluţia acestora, politica în domeniul calităţii, intrarea României în Uniunea Europeană, libera circulaţie a mărfurilor, concurenţa acerbă a serviciilor şi a mărfurilor pe piaţa europeană şi mondială, identificarea importanţei deosebite pe care o au serviciile prestate în principal întreprinderilor asupra dezvoltării economice de ansamblu a unei ţări, în contextul preponderenţei sectorului serviciilor în formarea Produsului Intern Brut al ţărilor dezvoltate, ancorarea realităţilor economiei româneşti în contextul actual al dezvoltării economiei mondiale, găsirea unor căi de perfecţionare a serviciilor destinate pieţei afacerilor, care să poată avea o largă aplicabilitate practică, lucrarea de faţă este sintetizată în trei capitole tratate pe consideraţii de text şi doctrină economică. Pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra calităţii şi competitivităţii, la nivel internaţional şi în România, faţă de abordările şi practicile managementului calităţii produselor şi serviciilor oferite, lucrarea efectuată a pornit de la analiza preocupărilor actuale privind asigurarea calităţii serviciilor în Uniunea Europeană şi la nivel internaţional. Competitivitatea este un proces complex, îndelung dezbătut de economiştii din întreaga lume. El exprimă la un nivel general capacitatea firmelor, persoanelor, economiilor, regiunilor de a se menţine în competiţia derulată la nivel intern şi internaţional şi de a obţine avantaje economice din acestea.

Uniunea Europeană are preocupări specifice în domeniul creşterii competitivităţii organizaţiilor prin promovarea calităţii, creând cadrul legislativ şi instituţional pentru atingerea acestui obiectiv. În cadrul lucrării, o atenţie deosebită a fost acordată analizei orientărilor politicii Uniunii Europene în domeniul managementului calităţii. Astfel, s-a putut constata că Uniunea Europeană se orientează, în prezent, spre promovarea unei politici ambiţioase în domeniul calităţii, care să facă posibilă creşterea substanţială a competitivităţii economiei Statelor Membre. Pentru a avea o politică a calităţii la nivelul întreprinderii sunt imperios necesare strategii şi tactici bine fundamentate sub aspectul scopurilor şi obiectivelor urmărite şi al resurselor necesare. Strategiile privind calitatea într-o întreprindere reprezintă un ansamblu de decizii clare privind operaţiuni şi acţiuni, posibilităţi şi aranjamente stabilite pentru alocarea şi utilizarea resurselor disponibile în vederea atingerii unor obiective şi scopuri privind obţinerea de oportunităţi sporite în mediul concurenţial. Elaborarea strategiilor este complexă, misiunea calităţii fiind de a face faţă concurenţei.

Capitolul I

Calitatea şi competitivitatea-noi concepte la baza integrării

1.1. Calitatea – concepte şi implicaţii

Istoria modernă a conceptului ”calitate” începe cu secolul al XX-lea, întrucât pe parcursul acestuia au fost descoperite, dezvoltate şi aplicate aproape toate principiile, metodele, tehnicile şi instrumentele, care au ca scop asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii proceselor, produselor şi serviciilor.

Creşterea importanţei calităţii pe parcursul ultimului secol şi, deci, a atenţiei acordate calităţii, în special în ţările dezvoltate, a fost determinată, în principal, de următorii factori :creşterea continuă a complexităţii şi performanţelor produselor, serviciilor şi proceselor de realizare a acestora; sporirea continuă a exigenţelor clienţilor şi ale societăţii în ansamblu; intensificarea concurenţei între agenţii economici la nivel local, naţional, regional şi mondial.

Pe parcursul ultimelor decenii s-au înregistrat progrese deosebite în domeniile telecomunicaţiilor şi transporturilor, progrese care au facilitat intensificarea concurenţei care, treptat, a depăşit frontierele unei ţări sau regiuni geografice, ajungând în prezent să se mondializeze. În aceste condiţii, pentru tot mai multe organizaţii, îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor şi serviciilor, determinată de calitatea proceselor din care acestea provin, constituie un obiectiv strategic major. În practica economică au fost puse în evidenţă următoarele orientări principale în definirea calităţii produselor şi serviciilor: spre perfecţiune, spre produs, spre proces, spre costuri şi spre utilizator :

a) Orientarea spre perfecţiune

Potrivit acestei orientări, ”calitatea” ar fi o entitate atemporală, absolutul, fiind percepută în mod subiectiv de fiecare persoană. S-a constatat că această definiţie idealistă nu este utilizabilă practic pentru evaluarea calităţii produselor.

b) Orientarea spre produs

Conform acestei orientări, ”calitatea unui produs” ar fi reprezentată de ansamblul caracteristicilor aferente calităţii ale acestuia. Astfel, orice diferenţe între valorile aceloraşi caracteristici ale mai multor produse reflectă diferenţe calitative între acestea. Se poate stabili astfel o relaţie precisă între valorile caracteristicilor unui produs şi nivelul calităţii acestuia.

c) Orientarea spre proces

Potrivit acestei orientări, ”calitatea unui produs” ar fi reprezentată de conformitatea acestuia şi a procesului din care provine cu anumite cerinţe specificate de producător. Astfel, orice abatere a caracteristicilor produsului şi procesului faţă de cerinţele specificate semnifică o reducere a calităţii acestuia.

d) Orientarea spre costuri

Conform acestei orientări, ”calitatea unui produs” ar fi cu atât mai mare, cu cât costurile de realizare a acestuia şi, implicit, preţul său de comercializare sunt mai ridicate.

e) Orientarea spre utilizator

Potrivit acestei orientări, ”calitatea unui produs” reprezintă aptitudinea acestuia de a fi corespunzător pentru utilizare. Conceptul "fitness for use", aptitudinea de a fi utilizat, a fost introdus de savantul american de origine română Joseph Moses JURAN. Astfel, prin caracteristici calitative diferite ale produselor pot fi satisfăcute cerinţe şi preferinţe individuale ale utilizatorilor.