Politici antiinflaționiste practicate de diferite țări - România, SUA, Japonia și Bolivia

1. INFLAtIA. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1. DEFINIREA INFLAtIEI

Economia este un mecanism real dinamic extrem de complex care se află într-o continuă miscare. În cadrul acestui mecanism actionează agenti economici ghidati în activitatea lor de cerintele pietei. Însă la nivelul economiei globale sau nationale, acestia nu îsi pot desfăsura permanent activitatea economică în conditii optime. Asigurarea unui astfel de echilibru macroeconomic era o necesitate în ideea de crestere economică. Oamenii au fost preocupati dintotdeauna de acest mers pozitiv al economiei, pentru că astfel se aducea prosperitate societătii în care se trăia. Însă, ca succesiune logică în ciclul economic, după o crestere urma stagnare si apoi recesiune. Această ultimă fază, recesiunea, a dus la numeroase dezechilibre economice, care au dereglat traiectoria economiei. Unele dintre cele mai importante astfel de dezechilibre ar fi inflatia si somajul, care au actionat diferit de la o tară la alta, având un impact colosal asupra procesului de crestere economică.

Dictionarul Enciclopedic Român defineste inflatia astfel: ”depreciere a banilor de hârtie ca urmare a emiterii lor peste nevoile reale ale productiei si circulatiei mărfurilor, în legătură cu chltuielile neproductive ale statului. Inflatia este legată de folosirea banilor de hârtie; monedele cu valoare integrală si bilete de bancă convertibile nu sunt supuse inflatiei, deoarece mecanismul punerii lor în circulatie înlătură posibilitatea ruperii masei bănesti de volumul productiei si circulatia mărfurilor. Inflatia se produce ca urmare a cresterii masei banilor de hârtie care aglomerează canalele circulatiei mult mai repede decât productia mărfurilor, sau în cazul unui volum constant al banilor de hârtie, când se reduce volumul productiei si circulatiei mărfurilor. Inflatia duce la cresterea generală a preturilor prin reducerea puterii de cumpărare a banilor, la scăderea veniturilor reale ale salariatilor si ale tăranilor muncitori. Totodată, ea agravează crizele, slăbeste sistemul bănesc si de credit, are o influentă negativă asupra finantelor statului ”. Conceptul modern despre inflatie o defineste ca un proces complex prin care se afirmă multiple dezechilibre în economie, cu caracter general si în continuă dezvoltare.

Astfel, putem concluziona că „inflatia este un dezechilibru monetar, exces de bani fără valoare proprie în circulatie, peste nevoile economiei, manifestat prin cresterea generalizată, continuă si autosustinută a nivelului mediu al preturilor pe o perioadă îndelungată.”

1.2. TRĂSĂTURILE INFLAtIEI

Inflaţia aduce, prin creşterea nivelului preţurilor naţionale faţă de cele externe, slăbirea capacităţiii concurenţiale ale firmelor naţionale. Se pune problema unei cresteri generale si autoîntretinute a preturilor.

Deprecierea monetară conduce la ieftinirea mărfurilor naţionale pentru cumpărătorii străini şi deci uşurează exportul.

Rata dobânzii influentează procesul inflationist. Inflaţia favorizează şi accelerează procesul investiţional. În timpul inflaţiei se ieftineşte creditul – întrucât toate obligaţiile decurgând din împrumuturi: rate de rambursare şi dobânzi devin tot mai “ieftine” pe măsură ce înaintează procesul inflaţionist. Inflaţia afectează creditul şi descurajează economiile, contribuind la deprecierea depozitelor urmată de descurajarea economiilor. Inflaţia privilegiază debitorii. Debitorii sunt deosebiţi de avantajaţi, întrucât, în condiţiile diminuării inflaţiei, ratele de rambursare, inclusiv dobânzile, în termeni reali, sunt tot mai diminuate.

Inflaţia favorizează creşterea profiturilor. Prin mobilitatea specifică a preţurilor de vânzare a mărfurilor, din timpul inflaţiei şi condiţiile de piaţă mai favorabile vânzătorilor, aceştia practică de regulă dimensiuni sporite ale cotelor de profit incluse în preţuri.

Inflatia reprezintă un mijloc de redistribuire a veniturilor, a venitului national si a produsului intern brut, a veniturilor populatiei între diferite clase si pături sociale, agenti economici, etc.

1.3. TIPOLOGIA INFLAtIEI

a) După ritmul de crestere a preturilor se face distinctie între următoarele tipuri:

 Inflatie moderată (târâtoare sau lentă) este prezentă atunci când se întâlnesc cresteri de preturi de 2-3% anual

 Inflatie medie(declarată), dacă ritmul de crestere a preturilor este de până la 15-20% anual

Inflatie galopantă, când ritmul anual de crestere a preturilor este de peste 25%. În acest caz, viteza de rotatie a monedei se accelerează întrucât indivizii preferă să detină asupra lor doar cantitatea strict necesară pentru efectuarea tranzactiilor cotidiene. Volumul investitiilor scade fiind preferate operatiunile speculative.