Politici Fiscale în UE

Capitolul 1. Politica fiscală

1.1.Concept şi rol

Politica fiscală este o componentă a politicii financiare. Considerată distinct, politica financiară exprimă opţiunile privind metodele, mijloacele(instrumentele) şi instituţiile cu caracter financiar, antrenate în procurarea, alocarea şi utilizarea resurselor băneşti,inclusiv modalitaţile de folosire a instrumentele şi tehnicilor financiare pentru influenţarea activitaţilor economico-sociale în sensul dorit. Sfera sa de activitate o constituie activitatea financiară, în particular, dar, prin conţinut, ea repercuteaza asupra întregii activităţi a entităţilor de la care emană.

În literatura de specialitate, pentru unii autori, politica financiară este denumită, uneori şi politică fiscală.

Statul are dreptul, pe de o parte, de a stabili impozite şi taxe,iar pe de altă parte,de a efectua cheltuieli guvernamentale, transferuri sau de a subvenţiona anumite ramuri sau produse. Intervenţia statului în aceste domenii este extrem de diversificată şi poartă denumirea generică de politică fiscală(sau politici fiscal-bugetare). Politica fiscal-bugetară urmăreşte nu numai influenţarea cererii globale din economie(impozitele reduc cererea agregată,mai mult sau mai puţin,în funcţie de mărimea lor, iar cheltuielile bugetare o majorează)dar şi influenţarea cererii în anumite sectoare ale economiei.Statul poate, pe această cale, să intervină nu numai pentru influenţarea ciclului economic recesiune-avânt,dar şi pentru stimularea sau descurajarea unor ramuri şi sectoare economice precum industria,agricultura,turismul,infrastructura,etc.

Noţiunea de politica fiscală este prezentată adesea cu nuanţe diferite,accentuându-se,de regula asupra unei laturi a problematicii sale, cea referitoare la sistemul de impozite promovat de la un stat la altul.De fapt, politica fiscală nu poate fi concepută decât ca un mixaj între modalităţile de procurare a resurselor la dispoziţia autorităţilor publice şi cele privind destinaţiile ce se dau acestor resurse, în îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor ce revin acestora.

Politica fiscală este o componentă a politici financiare, ce poate fi promovată numai de către stat sau autorităţi publice şi care cuprinde atât deciziile (reglementările)privind stabilirea şi perceperea impozitelor şi taxelor,concretizând opţiunile în materie de impozite şi taxe,cât şi pe cele referitoare la cheltuielile publice ce se finanţează .

Ca atare, politica fiscală are ca obiect principal formarea veniturilor statului. Politica financiară este integrată în politica economică generală,astfel instrumentele politicii financiare,inclusiv cele fiscale, sunt folosite pentru a exercita influenţe asupra creşterii şi modernizării potenţialului productiv, repartizării acestuia pe teritoriul ţării şi eficientizării activităţii economice si sociale, precum şi dezvoltării activităţilor socioculturale, cu influenţe asupra avuţiei nationale. Punctul final urmărit este creşterea nivelului de trai.

Politica financiară este alcatuită din două părţi importante şi anume:

-Politica bugetară ca politică financiară în domeniul cheltuielilor publice: Stabilizarea volumului şi structurii cheltuielilor, precizarea formelor, metodelor şi instrumentelor adecvate pentru finanţarea cheltuielilor, definirea obiectivelor în cadrul procesului de utilizare a resurselor.

-Politica fiscală este de asemenea definită şi ca politica financiară în domeniul veniturilor statului, prin care sunt definite:sursele de formare a fondurilor bugetare şi extrabugetare ale statului, metodele de prelevare, obiectivele pe care trebuie să le îndeplinească instrumentele respective.

Politica fiscală este folosită ca o pârghie economică financiară a statului ,care are ca instrumente impozitele. Orientarea politicii economice sociale prin impozite şi taxe reprezintă instrumentul cel mai mult folosit.