Politicile și Facilitățile Normale de Finanțare Oferite Țărilor Membre de Către FMI

Capitolul 1

Despre FMI

1.1. Statutul Fondului Monetar Internaţional

Acordul a fost concretizat în 20 de articole, urmate de amendamente ulterioare (printre care, cel din 1968 a instituit DST-urile). Fondului Monetar Internaţional i s-a stabilit un statut juridic, conform căruia acesta are o deplină personalitate juridică, un sistem de organe de conducere, un buget propriu şi un mecanism procedural de decizie şi de interpretare a propriului statut. Dintre cele mai importante articole care privesc obiectivele şi facilităţile de creditare ale Fondului Monetar Internaţional amintim:

-Art. 1 prevede rolul FMI şi anume acela de a menţine o funcţionare armonioasă a sistemului monetar internaţional. Pentru aceasta el trebuie să favorizeze schimburile de informaţie între ţările membre, să încurajeze o apropiere între responsabilii monetari, să pună în funcţiune mecanisme de cooperare internaţională, cu scopul de a împiedica acţiuni unilaterale. Mai explicit, fondul trebuie să participe la instalarea unui sistem de parităţi fixe şi la restabilirea liberei convertibilităţi a monedelor pentru operaţiunile curente.

-Art. 4: Regimul schimburilor fixe şi stabilirea schimburilor

Ţările care au ratificat statutul fondului se angajează să nu efectueze devalorizări competitive, să facă tot posibilul pentru a garanta stabilitatea monedei lor. Parităţile trebuie comunicate fondului monetar în timp de 30 zile de la începerea operaţiunilor, fiind exceptate ţările care au fost ocupate de forţele inamice în timpul războiului.

Ţările membre pot modifica paritatea lor oficială din propria iniţiativă, cu condiţia să obţină acordul prealabil al fondului monetar. O ţară membră care şi-a modificat cursul monedei fără acordul monetar, ar fi exclusă de la creditele fondului în următorii ani sau obligată să se retragă din această instituţie.

-Art. 5: Facilităţi de credit

Statutul Fondului Monetar Internaţional prevede pentru ţările membre posibilitatea de a face apel la resursele sale financiare. Acordarea de credite urmăreşte să uşureze adoptarea de politici de deschidere şi de liberalizare, şi asigură autorităţile că o finanţare va fi posibilă pentru a compensa eventualul impact al acestor politici asupra balanţelor de plăţi. Prin acordarea acestor credite, Fondul Monetar Internaţional încurajează politicile privind realizarea liberalizării monedei, liberalizarea schimburilor şi facilitarea mişcărilor de capital la nivel internaţional.

Aceste credite încurajează ţările care se confruntă cu deficit al balanţei de plăţi să nu aplice politici nefaste pentru comerţul Internaţional, cum ar fi devalorizarea competitivă sau blocarea schimburilor externe. Statutul precizează că aceste resurse au caracter temporar, deoarece acordarea de credite pe termene nelimitate ar putea încuraja menţinerea de politici nefaste.

-Art.8. Convertibilitatea monedelor

Statutul FMI obligă statele membre să facă în aşa fel încât monedele lor să fie convertibile în vederea operaţiunilor curente. În acest sens, ţările se angajează să elimine restricţiile la cumpărarea de devize de către rezidenţi şi pentru operaţiunile curente. Este prevăzută şi o clauză de protecţie care să permită statelor membre cu dificultăţi ale balanţelor de plăţi să menţină un control al schimburilor pe o perioadă de cinci ani de la crearea Fondului, dacă pot justifica această necesitate.

1.2. Obiectivele Fondului Monetar Internaţional

Obiectivele principale ale Fondului Monetar Internațional sunt:

-să promoveze cooperarea monetară internaţională prin intermediul unei instituţii permanente, care să constituie un mecanism de consultare şi colaborare cu ţările membre în probleme monetare internaţionale;

-să faciliteze expansiunea şi creşterea echilibrată a comerţului internaţional, aducându-şi astfel contribuţia la promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat de folosire a capacităţilor de producţie în toate ţările membre, la sporirea resurselor productive şi la creşterea venitului lor naţional;

-să promoveze stabilitatea cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor monetare ca mijloc de concurenţă internaţională;

-să contribuie la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi în ceea ce priveşte tranzacţiile curente dintre ţările membre şi la eliminarea restricţiilor valutare, care stânjenesc dezvoltarea comerţului internaţional;

-să pună la dispoziţia ţărilor membre fonduri valutare sub formă de credite pe termen scurt şi mijlociu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balanţele de plăţi externe ale ţărilor membre.

1.3. Funcţiile Fondului Monetar Internaţional

Conform statutului FMI, ţările membre pot utiliza resursele sale numai pentru acoperirea unui deficit al balanţei conturilor curente, specificându-se expres, în articolul VI, că nici un membru nu va putea utiliza resursele Fondului pentru ieşirile importante sau prelungite de capitaluri.

Corespunzător acestor principii şi precizări, principalele funcţii ale F.M.I. sunt:

• supravegherea politicilor financiar valutare - funcţia iniţială a FMI, care presupune consultări periodice între ţările membre şi specialiştii Fondului cu privire la situaţia balanţei de plăţi, a sistemului monetar, preţuri, şomaj, strategii de dezvoltare, reformă, curs de schimb etc. Fondul este obligat să supravegheze atât sistemul monetar internaţional în vederea asigurării funcţionarii efective şi operativităţii acestuia, cât şi respectarea de către fiecare membru a obligaţiilor ce îi revin din trei din principiile adoptate de către F.M.I., respectiv: obligaţia membrilor de a se abţine de la manipularea ratelor de schimb, intervenţia pe propriile pieţe de schimb pentru a contracara dezordinea monetară şi respectarea interesului celorlalte ţări, ale căror monede pot fi afectate.

• asistenţa financiară - constă în acordarea dreptului unei ţări de a cumpăra moneda proprie a altei ţări, cu obligaţia de a-şi răscumpăra moneda naţională într-un anumit interval de timp. Dacă iniţial au beneficiat de asistenţă financiară ţările vest europene distruse de cel de-al doilea război mondial, în prezent, cererile de asistenţă financiară vin în cvasi-majoritatea lor de la ţările în dezvoltare. Creditele acordate de către F.M.I. sunt pe termen mediu (2-5 ani) sau lung (4-10 ani) şi se solicită garanţii specifice pentru rambursare. Garanţiile constau în obligaţia guvernului ţării receptoare de a respecta anumiţi indicatori de stabilitate macroeconomică, definiţi în cadrul strategiei proprii de relansare economică sau în cooperare cu specialiştii Fondului.