Prețul și practicile anticoncurențiale

Conceptul de preţ

Preţul exprimă relaţiile băneşti care apar şi se derulează între agenţii economici, între aceştia şi populaţie, între cetăţeni, între diferite firme şi state etc., cu privire la exprimarea în bani a valorii mărfurilor care fac obiectul schimbului.

Definit în termenii cei mai generali, preţul reprezintă o sumă de bani primită sau plătită pentru cedarea, respectiv obţinerea unui bun sau serviciu. Sub aspect economic, preţul este expresia bănească a valorii bunurilor sau serviciilor care fac obiectul schimbului şi constituie o categorie economică.

O definiţie a preţului, unanim acceptată este cea formulată încă din antichitate de către Aristotel şi Xenofon care reprezintă preţul ca o cantitate de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi o poate oferii producătorului (vânzătorului) în schimbul bunului pe care acesta i-l prezintă pe piaţă. Acesta este preţul absolut. De obicei preţul este exprimat în termeni băneşti (preţ absolut), dar poate fi exprimat în termenii cantităţii din alt bun la care trebuie să renunţe pentru procurarea produsului necesar .

În condiţiile contemporane preţul este un instrument al pieţei reprezentând cantitatea de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi poate să o ofere producătorului în schimbul bunului pe care acesta poate sa i-l ofere pe piaţă şi exprimă, în cea mai mare măsură sub aspect calitativ şi structural, un ansamblu de informaţii furnizate reciproc de către participanţii la schimb, în funcţie de raportul dintre cerere şi oferta, pe de o parte, şi în cadru legislativ, pe de alta parte, având caracter dinamic, divers şi reglementat.

Indiferent de optica sub care este privit, preţul măsoară ceva. La întrebarea “ce măsoară preţul” principalele şcoli economice au dat explicaţii diferite cunoscute ca teorii ale preţului.

Funcţiile preţului în economia concurenţială

În general, viaţa oamenilor este puternic influenţată de către preţuri, prin funcţiile sale, ele contribuind hotărâtor la realizarea a numeroase obiective economice, politice şi sociale. Privit din acest unghi, preţul este deci, nu numai o categorie economică, ci şi un important şi eficient instrument economic.

Principalele funcţii ale preţului sunt:

• funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor activităţilor economice. Exprimând în bani valoarea producţiei, a mărfurilor, preţul, prin intermediul indicatorilor economici permite evaluarea şi cunoaşterea atât a cheltuielilor efectuate, cât şi a rezultatelor obţinute la zi şi în dinamica lor.

Redând aspectele cantitative şi calitative ale tuturor laturilor activităţii economice, preţul reprezintă un important instrument de informare, un semnal care pune în evidenţă atât performanţele cât şi nerealizările care se regăsesc atât la nivele macroeconomic, cât şi la nivelul fiecărei unităţi în parte.

La nivel microeconomic, mărimea preţului din perioada de bază şi curentă, precum şi nivelul anticipat orientează producătorii cu privire la alegerea celor mai eficiente investiţii, a celor mai profitabile variante de combinare a factorilor de producţie. Orice decizie vizând introducerea progresului tehnic, lărgirea şi diversificarea producţiei, repartizarea şi folosirea resurselor, participarea pe piaţa externă sunt fundamentate pe calcule şi analize de eficienţă bazate pe folosirea preţurilor, care se constituie într-un reper obiectiv al proiectării şi desfăşurării proceselor economice.

• funcţia de stimulare a producătorilor. Faptul că prin nivelul lor, preţurile influenţează direct mărimea veniturilor, a profitului, scopul oricărui agent economic motivează întreprinzătorii în alocarea şi folosirea eficientă a resurselor precum şi în menţinerea şi lărgirea pieţei prin preţuri atractive, care să înlesnească vânzarea mărfurilor

• funcţia de recuperare a cheltuielilor de producţie. În acest context e de reţinut că, prin nivelul său, preţul de vânzare trebuie să asigure recuperarea de către producători a cheltuielilor efectuate şi obţinerea unui anumit profit, condiţie obligatorie pentru reluarea continuă a procesului de producţie.

Dacă preţurile se situează sub nivelul costurilor, producătorii nu pot relua activitatea la acelaşi nivel, preţurile de vânzare fiind mai mari decât cheltuielile cu factorii de producţie utilizaţi, în acest fel încasându-se un profit care transformat în capital reinvestit asigură creşterea şi diversificarea producţiei faţă de perioada anterioară.

• funcţia de redistribuire a veniturilor. În legătură cu această problemă se cunosc două situaţii:

a) atunci când nivelul preţurilor creşte mult peste cel normal în condiţiile existenţei monopolului producătorului şi a unor stări monopoliste “necontrolate”, o parte din veniturile cumpărătorilor se redistribuite în favoarea producătorilor şi vânzătorilor de mărfuri;