Privatizarea în sfera bancară

Cap.l Procesul de privatizare

1.1 Obiectivele privatizării si scurtă prezentare a cadrului general de privatizare

Urmând strategia guvernamentală, Autoritatea pentru Privatizare are ca principale obiective :

► vânzarea către sectorul privat, prin metodele prevăzute de lege, a pachetelor de acţiuni deţinute de stat în societăţile comerciale;

► administrarea, în calitate de acţionar semnificativ sau majoritar, după caz, a societăţilor comerciale aflate în portofoliu, la care statul deţine acţiuni;

► controlul cu privire la modul în care sunt respectate clauzele din contractele de privatizare, precum si supravegherea societăţilor în cauză în ceea ce priveşte gradul de realizare a performanţelor economice si financiare asumate prin contractul de privatizare;

► restructurarea societăţilor comerciale si acordarea asistenţei financiare necesare retehnologizării si modernizării acestora;

► transferul, în condiţiile legii, către unele ministere si autorităţi publice locale a activităţii de administrare si vânzare a acţiunilor deţinute de Autoritatea pentru Privatizare în societăţile comerciale, în scopul accelerării procesului de privatizare şi întăririi controlului în perioada post-privatizare.

1.2.Realizări ale procesului de privatizare

Activitatea de privatizare a Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile Programului de guvernare în perioada 2001 - 2004 şi cu prevederile programelor şi angajamentelor asumate în relaţia cu organismele internaţionale - Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Uniunea Europeană şi NATO.

Astfel, obiectivele din Programul de guvernare pe perioada 2001 - 2004, în domeniul privatizării sunt:

• Transparenţa şi corectitudinea procesului de privatizare;

• Aplicarea de programe complexe de privatizare, cu asistenţă financiară internaţionala pentru societăţile mari, de importanţă deosebită pentru economia naţională;

• Elaborarea de programe specifice de privatizare pentru societăţile comerciale situate în zone cu impact social major;

• Elaborarea unor contracte de privatizare cu clauze care să asigure modernizarea, dezvoltarea şi eficientizarea activităţii societăţilor în urma privatizării;

• Continuarea procesului de privatizare a sectorului bancar;

• Privatizarea în condiţii avantajoase a Băncii Agricole;

• Utilizarea unui complex de metode de privatizare, cu accent pe privatizarea prin piaţa de capital;

• Majorări de capital în societăţile comerciale de importantă deosebită, urmând ca ponderea sectorului de stat în aceste societăţi să se reducă substanţial în timp;

• Urgentarea privatizării societăţilor comerciale aflate în curs de lichidare în vederea reîntoarcerii acestora în circuitul economic.

In vederea realizării acestor obiective, în 2001 - 2002, s-a reuşit vânzarea unui capital social de 17 898,53 midiei, ceea ce a contribuit semnificativ la reducerea ponderii statului în economie.

Au fost trecute în proprietate privată numeroase societăţi comerciale mari şi foarte mari. cum sunt: SIDEX Galaţi, RAFO Oneşti., HIDROMECANICA Braşov, ROTEC Buzău, Şantierul Naval Constanta, Uzinele Sodice Govora, TEROM laşi, ROMVAG Caracal, PROMEX Brăila, ARIS Arad, COS Târgovişte, ALRO şi ALPROM Slatina, UZUC Ploieşti etc.

Prin intensificarea eforturilor pentru privatizarea societăţilor bancare şi de asigurare - reasigurare, au fost trecute în proprietate privată BANCA AGRICOLĂ şi ASTRA Bucureşti şi a fost vândut pachetul minoritar pe care statul îl mai deţinea la BANCPOST.

1.3.Idei pentru restructurarea sistemului bancar

Este foarte importantă sublinierea faptului că actualul sistem bancar românesc reprezintă „o creaţie şi un succes major al procesului de trecere la economia de piaţă ce a avut loc după 1989” . Recunoaşterea acestei realităţi atrage după sine o abordare specifică, distinctă a acestui domeniu de activitate, cel puţin din următoarele puncte de vedere:

- semnifică realizarea unui obiectiv care, prin structură şi finalităţi funcţionale, constituie o premisă fundamentală în edificarea unei economii de piaţă reale;

- este rezultatul conjugat al societăţii româneşti, după 1989, ca parte a transpunerii in practică a unei strategii in a cărei finalitate se regăseşte acceptul întregului spectru politic naţional;

- respectivul sistem acoperă întreaga arie naţională, constituind o pârghie şi poate cea mai coerentă modalitate de implementare şi realizare a unor mutaţii majore în celelalte domenii de activitate.

Procesul de privatizare, ca reper fundamental al tranziţiei la economia de piaţă, in mod obligatoriu va cuprinde şi sistemul bancar, cu precizarea că el va trebui să ţină seama, pe de o parte, de menţionările mai sus evidenţiate, iar pe de altă parte de necesitatea unei infuzii reale de capital in cadrul sistemului. Se pot adăuga considerente ce urmează a fi luate in calculul elaborării oricărei strategii naţionale de dezvoltare, cu influenţe directe asupra unor elemente definitorii ale interesului naţional.

Ca urmare, numărul investiţiilor bancare incluse în acest proces, ca şi proporţia de implicare a capitalului privat, indigen sau extern devin expresia unei voinţe cu o dublă motivare: economica şi politica.

Într-o prima etapă, privatizarea ar trebui să afecteze doar un număr restrâns de societăţi bancare ce au o reprezentativitate de nivel mediu in cadrul sistemului. Concluzionările şi experienţa câştigată din realizarea acestei prime etape, ar constitui o bază reală şi eficientă în extinderea procesului respectiv şi asupra altor instituţii bancare Abordarea, într-o primă etapă, globalistă, respectiv a tuturor componentelor sistemului în acest proces de privatizare, se consideră a nu corespunde imperativelor unei politici economice naţionale actuale.