Procedee și Tehnici de Control Financiar Controlul Documentar

Cap. 1 Introducere

1.1 Procedee şi tehnici(definiţii)

Controlul financiar este o activitate cu un pronunţat caracter aplicativ, fiind practicat în întreaga economie în forme şi pe căi tot mai diverse. Identificarea celor mai potrivite căi de realizare practică a funcţiilor controlului a generat o suită de procedee de lucru, o metodologie specifică.

În aceste condiţii, metoda controlului economic, financiar şi gestionar dobândeşte şi un înţeles practic, luând forma aşa ziselor „metode de tehnică”.

Totalitatea metodelor şi tenhicilor utilizate în activitatea de control economic, financiar, gestionar formează metodologia generală a controlului, realizându-se în practică prin intermediul mai multor procedee de lucru.

Procedeul de control reprezintă un ansamblu de reguli specifice, tehnici şi instrumente care, îmbinate cu profesionalism, se aplică în vederea soluţionării concrete a problemelor ce decurg din funcţiile controlului.

Aplicarea cu discernământ a tehnicilor şi procedeelor specifice de control, de către organele de control, permite aprecierea stării economico-financiare a unităţii patrimoniale şi stabileşte căile de eficientizare a unităţii.

Multitudinea de activităţi economice, interacţiunea şi condiţionarea lor reciprocă impun diversificarea procedeelor de exercitare a controlului. Aceste procedee pot fi folosite de control concomitent, succesiv, în acelaşi proces sau pot fi folosite separat.

În cele ce urmează vom detalia studiul general prealabil, controlul documentar contabil si controlul faptic.

1.2 Studiul general prealabil

Studiul general prealabil face posibilă cunoaşterea elementelor esenţiale şi specifice ale activităţii ce urmează să fie controlate şi pe baza lor se orientează acţiunea de organizare şi exercitare a muncii de control, asupra obiectivelor care necesita o atenţie sporită. Acest studiu oferă organului de control posibilitatea cunoaşterii modului în care s-au desfaşurat sau se desfăşoară activităţile de control.

Poate avea un caracter de ansamblu sau de detaliu, se referă atât la unitaţile supuse controlului, cat şi la conţinutul acţiunilor de control.

Ca procedeu în controlul financiar, studiul general prealabil are următoarele obiective:

-cerințele care derivă din normele în vigoare pentru domeniul respectiv de activitate, a căror cunoaștere asigură orientarea organelor de control spre aspectele ce trebuie avute în atenție, în acțiunea de control;

-orientările, instrucțiunile, competențele și răspunderile în structura internă a unității patrimoniale la care se efectuează controlul;

-studiul privind modul de organizare a evidenței contabile și tehnico-operative, ca sursă de informații pentru control;

-cunoașterea situației de fapt existentă cu privire la activitatea ce urmează să fie controlată.