Procesul Investițional în România

INTRODUCERE

În condiţiile actuale de membră cu drepturi depline ale Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, una din cerinţele ce i se impun României pentru a putea face faţă concurenţei acerbe din cadrul acestei structuri o reprezintă crearea unei economii de piaţă funcţionale, comparabilă cu principiile, normele, mecanismele, instituţiile şi politicile Uniunii Europene.

Lucrarea pe care o supun atenţiei departe de a răspunde întregii problematici a investiţiilor din România, încearcă abordarea de ordin teoretic a acestora, pentru a ne forma o imagine cât mai clară asupra situaţiei ce caracterizează perioada de tranziţie spre o economiei viabilă din toate punctele de vedere.

Strategia naţională de dezvoltare a României pe termen mediu în anii care urmează vizează în principal asigurarea unei creşteri economice durabile, viabilă pe toate planurile, promovarea unei politici economice coerente, crearea unui mediu de afaceri prielnic atât agenţilor economice naţionali cât şi celor internaţionali dornici să investească în economia naţională, modernizarea şi dezvoltarea întregii vieţi,social-economice.

Lucrarea PROCESUL INVESTIŢIONAL ÎN ROMÂNIA este structurată pe 3 capitole menite să întregească aspectele legate de evoluţia investiţiilor în perioada 1995-2204.

Un rol hotărâtor în atingerea acestor obiective economice îl au investiţiile, ele reprezentând punctul de plecare în dezvoltarea, diversificarea sau creşterea calitativă a factorilor de producţie şi implicit a tuturor bunurilor obţinute prin intermediul lor.

Primul capitol încearcă să ne familiarizeze cu aspectele teoretice privind investiţiile, în timp ce al doilea capitol al lucrării tratează sursele de finanţare al investiţiilor precum şi eficienţa pe care o au în asigurarea unei dezvoltări durabile a economiei naţionale.

Indiferent de natura investiţiilor (de stat sau particulară, reală sau financiară) fiecare agent economic urmăreşte cu prioritate:

- elaborarea unui proiect cât mai viabil care să-i asigure un succes investiţional cât mai ridicat deci un profit cât mai mare comparativ cu cheltuielile efectuate;

- accentuarea procesului de modernizare a bazei tehnologice în condiţiile restructurării întregii producţii materiale;

- reducerea costurilor de producţie şi îndeosebi a cheltuielilor materiale. Problema apare cu atât mai importantă, cu cât reducerea costurilor de producţie se va face în condiţiile ridicării nivelului calitativ al produselor, diversificării sortimentale şi creşterii gradului de complexitate a acesteia;

- gospodărirea judicioasă a materialelor de care dispune fiecare beneficiar de investiţii, ridicarea gradului de valorificare a resurselor materiale etc.;

- creşterea calitativă a întregii activităţi de comerţ exterior şi de cooperare economică internaţională;

- asigurarea viabilităţii şi profitabilităţii afacerii;

- modernizarea şi dezvoltarea economiei naţionale, restructurarea societăţilor comerciale, respectiv relansarea economică prin intermediul investiţiilor.

Investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economice, elementul hotărâtor în asigurarea modernizării, dezvoltării şi restructurări economiei naţionale.

Ultimul capitol prezintă o manieră sumară evoluţia investiţiilor în economia de tranziţie a României, precum şi câteva concluzii rezultate în urma analizelor efectuate.

Activitatea de investiţii din România are un caracter complex datorat de caracteristicile perioadei de după revoluţie desfăşurându-se după un plan riguros elaborat în care sunt incluse toate lucrările de investiţii, indiferent de natură, valoare, beneficiari sau sfera de activitate, influenţând de structura, procesului investiţional, structurat pe cele două faze – concepţie (proiectare) şi execuţia sau realizarea obiectivului investiţional.

În analiza eficienţei economice a investiţiilor, în condiţiile economiei contemporane, evoluţia producţiei, a costurilor, durata de funcţionare a obiectivelor nou create reprezintă elemente de importanţă majoră. Fără investiţii eficiente nu se poate vorbi de o dezvoltare a tuturor ramurilor existente în cadrul economiei. Experienţa ţărilor dezvoltate din punct de vedere economic din cadrul Uniunii Europene dar şi din afara acesteia atestă faptul că există o interdependenţă între dinamica investiţiilor şi evoluţia principalilor indicatori economici (PIB, PBB).

Mediul de afaceri greoi, netransparent şi ineficient va constitui principalul impediment în realizarea de investiţii de către agenţii economici naţionali. Fără investiţii nu este posibilă dezvoltarea economică a statelor membre a Uniunii europene ( cum este şi cazul României) într-un ritm superior ratei medii de creştere a economiei celorlalte mari puteri ( ex. SUA, China, Japonia).

Rolul hotărâtor pe care îl are statul în procesul investiţional, importanţa investiţiilor în cadrul dezvoltării economice generale, opţiunile şi strategiile investiţionale, precum şi principalele categorii de resurse necesare finanţării unei investiţii, dar şi elementele care au caracterizat procesul investiţional la nivel microeconomic şi macroeconomic, după 1990 ca urmare a trecerii de la economia centralizată, la economia de piaţă, sunt câteva din subiectele pe care le tratează lucrarea de faţă.

CAPITOLUL 1

ELEMENTE TEORETICE PRIVIND INVESTIŢIILE

1.1. CONCEPTE, PRINCIPII ŞI REGULI ÎN DOMENIUL INVESTIŢIILOR

Numeroase lucrări de specialitate abordează problema investiţiilor, ajungându-se la multiple definiţii ale acestora. Cuvântul ,,investiţie” este de origine latină (investire = a îmbrăca, a acoperii) şi a pătruns în limbajul economic, cu sensul de a face un efort bănesc iniţial pentru atingerea unor scopuri ulterioare.