Produse de Creditare pentru Persoane Fizice

GENEZA CREDITULUI

Tot mai multe izvoare istorice atestă faptul că despre credit se poate vorbi începând cu mileniul al II- lea î.Hr., creditul a apărut în Orientul Mijlociu, fiind o îndeletnicire a marilor proprietari funciari. Apoi, sub forma comerțului cu bani, creditul a fost practicat de egipteni, fenicieni și, mai târziu, de greci și romani. În aceea perioadă, din cauza lipsei acute de diponibilități bănești și a gradului înalt de risc, activitatea de creditare era una de tip cămătăresc, caracterizată prin practicarea unor dobânzi ridicate. Manifestarea neîncrederii în activitatea de rambursare a creditelor a dus la constituirea unor importante garanții materiale, uneori până la concurența sumei angajate ca împrumut. În acest context era nevoie și de o oarecare încredere din partea împrumutătorului, aceea că împrumutatul se va ține de cuvânt și va restitui creditul la data stabilită.

Acest act de bună-credință este cel care, pe filieră latină, a dat și titulatura de credit (credium, credere= a crede). Totodată, debitorul era atent supravegheat de persoana creditorului în legătură cu rambursarea împrumutului. Uneori, cum se întâmplă în Roma Antică, în cazul nerambursării creditului, debitorul putea fi întemnițat sau supus unor pedepse fizice.

Consolidarea sistemelor bancare și dezvoltarea economică, prin trecerea de la manufactură la marea industrie, au făcut ca volumul creditelor solicitate să se amplifice foarte mult. Cu deplin temei se poate afirma că economiile actuale sunt economii bănești, iar banii sunt definiți ca bani de credit. Creditul se identifică tot mai mult ca fiind comerțul cu bani, asimilat cu activitatea de intermediere a băncilor între posesorii de disponibilități bănești sub forma diverselor împrumuturi. Din această perspectivă, dobânda se manifestă ca fiind pretul capitalurilor bănești implicate în procesul de creditare.

PRODUSE DE CREDITARE PENTRU

PERSOANE FIZICE

Creditarea este o activitate de bază într-o bancă, care dacă este practicată corect aduce profituri importante. Procesul de creditare are un rol important economic, deoarece băncile pun la dispoziţie astfel banii necesari dezvoltării economice. Într-o economie competitivă, activităţile specifice sectorului terţiar trebuie să se concentreze asupra nevoilor clienţilor şi să dezvolte aceste produse şi servicii pentru satisfacerea noilor cerinţe, mereu diversificate, ale acestora.

Creditul bancar apare ca un sistem de relaţii între bănci şi agenţii economici, în cadrul cărora mijloacele băneşti aflate temporar disponibile în conturile bancare, la care se adaugă disponibilităţile sistemului financiar-bancar, devin resurse de creditare, în sensul că sunt redistribuite de bănci prin acordarea de credite diferitelor ramuri ale economiei naţionale.

Creditul ca încredere. Unii economiști apreciază că ideea de încredere ar reprezenta principalul conținut al creditului. Pentru ca relația de credit să se manifeste, creditorul trebuie să aibă încredere în calitățile morale ale debitorului, să fie convins de bonitatea sa, de capacitatea financiară a acestuia de a face plata la scadență, de solvabilitatea acestuia.

Creditul ca schimb. Operațiunile de credit sunt operațiuni de schimb care prezintă acea particularitate că un interval de timp apreciabil separă efectuarea prestațiunii de efectuarea contraprestațiunii. Creditul înseamnă schimbarea unei prestațiuni viitoare între doi subiecți care transferă bunuri, servicii sau bani, care-și asumă obligația de a plăti bunurile sau de a resitui banii la scadență.

Creditul ca expresie a relațiilor de redistribuire. Ceea ce deosebește esențial creditul de schimbul de mărfuri este mobilul creditării, care înseamnă redistribuirea valorii. Conținutul economic principal al creditului este transferul de capital între persoanele fizice și juridice, un transfer ce constituie o formă specifică de mișcare a capitalului de împrumut.

Spre deosebire de creditul comercial care se acordă în raport cu disponibilităţile capitalului industrial deja existent, creditul bancar se acordă din capitalul inactiv, temporar disponibil sau din creaţia monetară.

Forme ale creditului acordat persoanelor fizice sunt urmatoarele:

Credit pentru construcţii de locuinţe, pe termen lung, cu garanţii ipotecare.

Ipoteca este un contract imobiliar, ce ia naştere din convenţia părţilor. Ipotecile reprezintă o modalitate de împrumut prin care băncile joacă un rol important pe piaţa valorilor imobiliare ipotecate. Principalele forme sunt: rambursarea, înzestrarea şi pensia. Ipoteca cu rambursare presupune să se facă o rambursare lunară, care să reducă capitalul împrumutat şi dobânda aferentă acestuia. Ca o modalitate nouă se oferă acum pe piaţa ipotecii cu rambursare un început scăzut, ceea ce presupune plăţi scăzute în prima parte (de început) a ipotecii. Plăţile cresc progresiv, pe o perioadă de ani, până când rambursările ajung la nivel maxim. La o ipotecă de înzestrare, plăţile sunt făcute de asemenea lunar, dar soldul capitalului la plata din contul ipotecat nu descreşte, el rămânând la acelaşi nivel în timpul întregii vieţi a ipotecii. Plăţile care se fac creditorului, acoperă doar dobânda şi vor fluctua numai dacă rata dobânzii se schimbă. În acelaşi timp creditorul obţine asupra ipotecii o poliţă de asigurare de înzestrare. Poliţa expiră în acelaşi timp când ipoteca este gata să fie răscumpărată (exigibilă), şi fonduri suficiente vor fi puse la dispoziţie cu ocazia răscumpărării poliţei pentru a achita împrumutul. Desigur primele de asigurare trebuie plătite de către împrumut lunar, în completare cu plăţile dobânzii asupra ipotecii.

La o ipotecă pe bază de pensie se fac plăţi ale dobânzii, în timp ce concomitent se efectuează contribuţii la un plan de pensii personal. Acest plan de pensii are scopul de a asigura suficienţi bani la data expirării ipotecii, pentru a achita ipoteca şi a asigura pensia. Ipotecile pe bază de pensii sunt valabile doar pentru angajaţii (întreprinzătorii) privaţi sau persoanelor fizice care nu sunt membre ale unei scheme de pensionare a unei companii.