Produse și Servicii Bancare

În epoca contemporana locul şi rolul băncilor în economie este foarte bine definit, acestea activând ca intermediar principal in relatia economii-investitii, relatie hotaritoare pentru creşterea economică . Pe bună dreptate monetarişti contemporani precizează că sistemul bancar reprezintă temelia sistemului economic al unui stat.

În aceste condiţii, în România structura sistemului bancar actual este formată din banca centrală a statului şi instituţii de credit ce se pot constitui şi pot funcţiona ca bănci, organizaţii cooperatiste de credit, instituţii emitente de monedă electronică şi case de economii pentru domeniul locativ.

Instituţiile de credit din ţara noastră desfăşoară o activitate bancară, ce constă în atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. Toate instituţiile de credit funcţionează ca bănci comerciale, neexistând bănci specializate pe o anumită ramură a economiei.

Există totuşi două de instituţii de credit, băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ şi băncile de credit ipotecar, care tind să se specializeze pe obiectul de activitate autorizat.

1. Structura, rolul şi perticularităţile sistemului bancar actual

Sistemul bancar poate fi definit ca un ansamblu format din entităţi economice, puternic informatizate, autorizate să efectueze operaţiuni bancare

În lucrările de specialitate elaborate pentru domeniul bancar se utilizează mereu noţiunile de sistem bancar şi aparat bancar. Faţă de acest aspect se poate spune că sistemul bancar face parte din sistemul economic general, iar activitatea bancară din cadrul acestui sistem se realizează cu ajutorul aparatului bancar.

Sistemul bancar din ţara noastră este organizat sub formă piramidală. În centrul sistemului bancar şi la primul nivel se află banca centrală, a statului, care exercită şi coordonează politica monetară, valutară şi de credit a ţării.

Ca şi în statele europene, care prezintă sisteme ecomomice cu aceeaşi configuraţie, la cel deal doilea nivel din structura sistemului bancar se află instituţiile de credit cum sunt cele comerciale, de afaceri, precum şi instituţii de credit specializate (bănci agricole, meşteşugăreşti, miniere, ş.a.) sau instituţii specializate pe unele operaţii apecifice (doneniu locativ, bănci financiare sau ipotecare). Băncile naţionale centrale sunt, în general, de stat sau cu capital de stat, iar celelalte instituţii ce constituie baza sistemului bancar sunt cu capital particular, de stat sau mixt, şi sunt organizate, de regulă, sub forma unor societăţi pe acţiuni.

Deci, în România, pe lângă BNR sistemul bancar mai cuprinde:

băncile, persoane juridice române;organizaţiile cooperatiste de credit; instituţiile emitente de monedă electronică; băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ;

băncile de credit ipotecar; sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine, denumite în continuare instituţii de credit.

Sistemul bancar românesc s-a schimbat şi dezvoltat, permanent, mai ales prin patrunderea capitalului strain pe piaţa monetară şi de capital.

Una din principalele particularităţi ale sistemului bancar este supravegherea modului cum se desfăşoară activitatea bancară prin aparatul operativ al instituţiilor de credit.

În acest context, autoritatea competentă responsabilă cu verificarea respectării normelor bancare şi mai ales cu supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit este Banca Naţională a României.

Ca urmare a acestei supravegheri, în cazul apariţiei unei situaţii de criză la nivelul unui grup bancar, care ar putea pune în pericol stabilitatea sistemului financiar din oricare stat membru în care entităţile din grup au fost autorizate, Banca Naţională a României în calitate de autoritate competentă este responsabilă de tot ceeace este bun sau rău privind dezvoltarea sistemului bancar.

Supravegherea pe bază consolidată a unei instituţii de credit, este exercitată de Banca Naţională a României în următoarele situaţii:

când instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României este instituţie de credit-mamă la nivelul României sau instituţie de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene; când instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României are ca societate-mamă o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, fără ca, în acest din urmă caz, societatea-mamă să mai aibă ca filiale alte instituţii de credit în statele membre, ş.a

Pentru aceasta, BNR alertează, atunci când este cazul, în cel mai scurt timp posibil, cu respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea secretului profesional, băncile centrale sau alte autorităţi similare cu competenţe pe linia implementării politicii monetare şi structurile din cadrul administraţiilor centrale din alte state membre, cu atribuţii în domeniul legislaţiei privind supravegherea instituţiilor de credit, a instituţiilor financiare, a firmelor de investiţii şi a societăţilor de asigurare.

Pentru a pune bazele şi a facilita o supraveghere eficientă, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, încheie acorduri scrise de coordonare şi cooperare cu autorităţile competente de pe piaţa de capital

Astfel, Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare se consultă reciproc, înaintea luării unei decizii care este importantă pentru exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere pe bază individuală sau consolidată. Consultarea are în vedere următoarele direcţii:

• modificări în structura acţionariatului, în structura organizatorică şi de conducere a instituţiilor de credit, respectiv a societăţilor de servicii de investiţii financiare dintr-un grup, care necesită aprobare sau autorizare din partea Băncii Naţionale a României, respectiv a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;

• principalele sancţiuni şi măsurile excepţionale ce urmează a fi luate de Banca Naţională a României, respectiv de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, inclusiv cele constând în impunerea a unei cerinţe suplimentare de capital, precum şi a oricărei limitări în utilizarea abordării avansate de evaluare pentru calculul cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului operaţional.

. TIPURI DE SERVICII

Bancile furnizeaza clientilor trei tipuri principale de servicii. Acestea sunt:

1. Deschiderea de conturi bancare (de diferite tipuri);

2. Facilitati de imprumut (de credit);

3. Servicii privind transferul fondurilor.

Deschiderea de conturi bancare (de diferite tipuri)

O banca atrage bani de la clientii sai, prin conturi bancare, platindu-le, in schimb, dobanda pentru depozitele constituite. Plata acestor dobanzi este o cheltuiala pentru banca.

Atat pentru persoanele fizice, cat si pentru cele juridice, bancile deschid, in evidenta lor, urmatoarele tipuri de conturi¬¬:

conturi curente (la vedere ), in lei si/sau in valuta, conturi in care titularii pot face operatiuni de incasari si plati curente;

conturi de depozit (la termen), in lei si/sau in valuta, conturi in care depunerile se fac pentru un anumit termen, perioada in care titularii nu pot efectua nici depuneri in cont, nici plati din aceste conturi.

In functie de anumite activitati specifice, pentru clientii persoane juridice, bancile mai deschid si alte tipuri de conturi, cum sunt:

conturi blocate, in care sunt depuse sume in lei si/sau in valuta, reprezentand capitalul social necesar constituirii unei societati comerciale. Dupa ce clientul prezinta la banca dovada inregistrarii societatii la Registrul Comertului, contul este deblocat, iar sumele sunt virate in contul curent al societatii;

conturi blocate cu destinatie speciala, sunt conturi in care disponibilitatile titularului sunt temporar blocate, in raport de o anumita operatiune, ca masura de protectie pentru banca si pentru buna desfasurare a unor obligatii de plata catre strainatate (acreditive, garantii etc.). Ele se pot constitui, dupa caz, in lei si/sau in valuta;

conturi pentru credite, destinate sa evidentieze creditele (in lei si/sau in valuta ) acordate de banca clientilor si din care urmeaza ca acestia sa dispuna plati;

conturi cu suma dobandita prin participare la licitatiile valutare, evidentiaza sume in lei sau valuta rezultate din operatiunile de vanzare/cumparare de valuta sau lei pe piata interbancara, ordonate de client si efectuate de banca in contul acestuia.