Produsele Financiare Derivate

CAPITOLUL 1

Contractele la termen conditionat  optiunile

1.1. Notiuni, caracteristici, mecanisme si tranzactii cu optiuni

Unul din produsele derivate de baza utilizate drept instrument de

acoperire de catre întreprinderi pe pietele financiare este optiunea. În functie de operatiunile speculative sau de acoperire, initiate de întreprindere, optiunile pot fi: optiuni speculative sau, optiuni de acoperire.

Un produs derivat este un instrument financiar a carui valoare depinde de pretul unui alt bun (activ financiar, marfa. Valuta, rata dobânzii). Optiunea corespunde acestei definitii. Asa cum se stie, valoarea titlurilor de valoare cu optiune depinde de pretul activului de baza care poate fi reprezentat de actiuni, de alte titluri si chiar de indici bursieri.

O optiune cuprinde un drept dar nu si o obligatie , fiind expresia cea mai graitoare a avantajului comparativ. Tocmai din acest motiv ele sunt indicate în operatiile de acoperire. O optiune de cumparare sau de apel (call) asupra unor actiuni, da dreptul de a cumpara un numar specific de actiuni (de regula 100 de actiuni, în cazul titlurilor de valoare aflate pe o piata standardizata) la un pret specificat într-o perioada de timp stabilita. O optiune de vânzare ofera dreptul de a vinde. Pretul specificat este pretul de exercitiu. Aceste instrumente se afla pe pietele de optiuni.

Optiunile ca instrumente financiare derivate sunt superioare celorlalte

prin aceea ca sunt reversibile si flexibile, în sensul ca dau posibilitate optiunii si nu obligatiei de exercitare. Celelalte instrumente financiare derivate la fel ca si toate investitiile de capital, nu sunt reversibile, nu sunt flexibile. O data cumparat un activ financiar clasic, acesta este detinut pâna la eventuala revânzare a lui, fara posibilitatea de a opta, în aceasta perioada, pentru un alt activ mai rentabil. Investitorul care cumpara un numar de optiuni are însa posibilitatea, pe durata de valabilitate a optiunii sau chiar la scadenta ei, fie sa pastreze acest activ, fie sa renunte la el daca pe parcurs apare o oportunitate mai avantajoasa de investire.

Prin însasi natura lor, optiunile dau posibilitatea unui arbitraj între detinerea

activelor-suport pe care ele le reprezinta sau, dimpotriva, renuntarea la aceste active  suport în favoarea unei investitii mai rentabile pe piata financiara.Utilizarea optiunilor face procesul de investire mult mai flexibil, apropiindu-l de comportamentul real al agentului economic în decizia sa de economisire investire sau de consum. Optiunile de a cumpara un anumit produs la o data ulterioara sunt denumite call (vino sa cumperi) iar optiunile de a vinde la o data ulterioara sunt denumite put (pune în vânzare).

Avem cumparatori ai optiunilor si vânzatori.

În schimbul unei prime platite, cumparatorul unei optiuni call sau put are dreptul, dar nu si obligatia sa cumpere sau sa vânda, într-un interval de timp prestabilit si la un pret de exercitiu fixat dinainte, o anumita cantitate de active suport. Este vorba despre un contract optional în care principalele elemente ale viitoarei tranzactii de active-suport sunt fixate din momentul încheierii contractului, indiferent daca piata va evolua sau nu în directia asteptarilor. La rândul sau, vânzatorul unei optiuni call sau put îsi asuma irevocabil obligatia de a vinde sau a cumpara activele-suport comandate de cumparator, în conditiile din cadrul optional, indiferent daca la momentul optiunii piata îi este sau nu favorabila.

Exercitarea de catre cumparator a optiunii sale se face pentru acoperirea riscului de pret al activului-suport de catre vânzatorul respectivei optiuni: pentru aceasta din urma piata este nefavorabila. Asumarea acestui risc se face în schimbul încasarii, de la început, a unei prime care este pretul optiunii. Termenul limita de exercitare, de regula, este sub un an, dar exista si optiuni cu maturitate mai mare de un an. Termenul este conditionat în sensul ca optiunea se poate exercita sau nu la scadenta sau chiar pâna la scadenta.

Am putea spune ca vânzatorul obtine câstiguri limitate, dar certe, la

nivelul primei încasate, în schimbul asumarii unor riscuri nelimitate. În acelasi timp, optiunea reprezinta pentru cumparator o polita de asigurare1. Prima platita la cumpararea optiunii poate sa-l aduca câstiguri aproape nelimitate, în cazurile cele mai favorabile ale petii. Prima platita pentru optiunea put poate sa-l apere pe cumparator de pierderile nefavorabile, daca piata ar reactiona negativ pentru aceasta.

În fapt, tranzactiile cu optiuni sunt operatiuni de vânzare/cumparare de riscuri. Cumparatorul optiunii manifesta prudenta fata de risc si îl vinde, iar vânzatorul optiunii are în schimb preferinta pentru risc si îl cumpara.

Cumparatorul optiunii nu poate pierde mai mult decât prima, iar vânzatorul

optiunii nu poate câstiga mai mult decât prima. Pentru a se proteja, casele de

compensatii ale burselor de valori, cer vânzatorilor de optiuni sa deschida un

depozit initial (numit si marja) si, în fiecare zi, un depozit variabil.

Stocurile proprii optiunilor sunt: valoarea intrinseca, valoarea timp si prima. Daca optiunea de a cumpara sau vinde activul suport ce exercita la un pret

mai bun decât pretul pietei, se spune ca optiunea are o valoare intrinseca. În