Proiect de investiții - studiu de caz

Introducere:

Orice plasament de capital pe termen mai lung, în scopul obţinerii de profit reprezintă o investire. Decizia de investire conduce la o imobilizare de capital făcută în prezent, în speranţa unei rentabilităţi viitoare şi care urmează să se realizeze pe mai multe exerciţii financiare în condiţii de risc.

Decizia de investire este o decizie strategică şi este parte integrantă a politicii generale a firmei. Ea înseamnă nu numai o imobilizare de capital, ci şi o anumită activitate utilă plasată într-un anumit segment al pieţei, angajarea unei anumite cantităţi de resurse naturale şi umane, iniţierea şi întreţinerea unor relaţii de afaceri cu firme din sectoare de activitate diferite, a căror cifră de afaceri este influenţată pozitiv.

Din punct de vedere financiar, investirea provoacă o foarte mare cheltuială de capital, care trebuie să fie compensată, în perspectivă, de intrări de fonduri, respectiv de fluxuri de numerar generate de obiectivul finanţat, eşalonate pe întreaga perioadă de viaţă economică a proiectului de investitii.

Dacă cheltuielile iniţiale ocazionate de proiectul de investire, denumite şi fluxuri negative(sau de imobilizare), se cunosc din devizul general, fluxurile de numerar viitoare, denumite şi fluxuri pozitive (sau de intrare) şi care constau din amortizările şi beneficiile anuale de realizat de pe urma exploatării obiectivului, trebuie cuantificate.

După stabilirea fluxurilor financiare, pozitive şi negative, urmează compararea lor în vederea stabilirii oportunităţii investiţiei.

Stabilirea fluxurilor de numerar pozitive este o operaţie relativ dificil de realizat, din două motive:

(1) pentru că totdeauna există o anumită incertitudine a previziunilor;

(2) greutatea separării contribuţiei investiţiei la fluxurile totale pozitive (în special, profit) ale

firmei.

Conceptul de investiţii

Noţiunea de investiţii poate fi privită:

a) în sens larg – cuprinde totalitatea cheltuielilor şi alocărilor de fonduri de la care se aşteaptă

nişte venituri viitoare, precum:

- investiţia tehnică, privind achiziţia, construcţia şi montajul mijloacelor fixe (clădiri, maşini,

utilaje, instalaţii, mijloace de transport etc.);

- investiţia umană, în formarea personalului (recrutare, calificare, specializare);

- investiţia socială, vizează îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale salariaţilor

(cantină,cămin, protecţia mediului etc.);

- investiţia financiară, care constă în cumpărarea de titluri de participaţie la alte societăţi

comerciale (acţiuni, obligaţiuni);

-Investitia comerciala pentru publicitate si reclama

b) în sens restrâns – reprezintă cheltuielile ce se efectuează pentru obţinerea de active fixe, adică

pentru construirea, reconstruirea, lărgirea, modernizarea şi achiziţionarea activelor fixe de

natura clădirilor, maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, mijloacelor de transport etc., respectiv

investiţia tehnică.

Decizia de investire se caracterizează prin următoarele elemente:

- este cea mai dificilă decizie pentru firmă, deoarece presupune o cheltuială iniţială foarte

mare (o imobilizare făcută în prezent), în speranţa obţinerii unei eficienţe (rentabilităţi)

viitoare prognozate pe întreaga durată normată de funcţionare a mijlocului fix;

- necesită selectarea celui mai bun proiect de investiţii;

- necesită găsirea şi selectarea surselor de finanţare.

În sens financiar, investiţia reprezintă renunţarea la o sumă de bani, prezentă şi certă,

în speranţa obţinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile: achiziţionarea unui utilaj

pentru creşterea productivităţii muncii, construcţia unui spaţiu de producţie, cumpărarea unor

active financiare (acţiuni, obligaţiuni etc) etc.

În sens contabil, investiţia presupune alocarea unei sume de bani disponibilă pentru

procurarea unui activ imobilizat care va genera fluxuri de numerar viitoare (venituri) şi va

determina cheltuieli de exploatare ce trebuiesc acoperite din venituri.

SOCIETATEA ROMRECYCLING SA BUCURESTI se va înfiinţa prin asocierea societăţilor Remat Sibiu, Remayer Bucuresti în scopul de a recuperarea si valorificarea materialelor refolosibile industriale cum sunt: deseuri de materiale feroase (fier pregatit, fier nepregatit, tabla, baterii, fonta), deseuri de materiale neferoase (aluminiu de diferite calitati, cupru, alama, span de aluminiu, span de alama, plumb, inox)deseuri de hartie si cartoane. Fiecarui sortiment ii este atribuit un cod. (exemplu 1709 – fier pregatit, 1101 – fier nepregatit, 1001 – tabla, 2103 – cupru, 2202–alama, 4005 – hartie etc ). Societăţile care se asociază sunt parteneri începând din 2000 şi sunt specializate pe domeniul achizitionarii, respectiv al recuperarii şi refolosirii de materiale.

În cadrul societăţii ROMRECYCLING SA se recupereaza tone de materiale refolosibile pe luna. Piaţa este foarte segmentată, cumpărătorii fiind foarte pretenţioşi, solicitând în permanenţă materiale bune şi la un preţ scăzut. Datorită concurenţei foarte puternice există o tendinţă generală de reducere a preţurilor, de creştere a calităţii produselor. Firma ROMRECYCLING SA. deţine o cotă de piaţă de aproximativ 75% din această piaţă şi în consecinţă domină cu autoritate concurenţa. Acest lucru se datorează adaptării produselor la nevoile clientilor. Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor clientilor se efectuează în mod sistematic studii de piaţă de către o firmă specializată, datele culese sunt trimise apoi firmei care analizeaza situatiile proiectează noile modele, desenele ajungând în final la producător, în speţă la ROMRECYCLING SA unde se definitivează soluţiile constructive, tehnice şi se execută prototipul. Flexibilitatea producţiei, înlocuirea rapidă a produselor care nu au succesul scontat şi asimilarea rapidă a noilor produse sunt deci esenţiale pentru menţinerea superiorităţii pe piaţă.