Proiect la Fiscalitate

1.Sistemul fiscal si aparatul fiscal

Îndeplinirea functiilor si sarcinilor statului în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii presupune mobilizarea la dispozitia autoritatilor publice a unor importante resurse financiare, care în perioada contemporana ating în mod frecvent 40% din produsul intern brut si uneori chiar depasesc acest nivel.

Resursele de natura fiscala constituie componenta de baza a fondurilor financiare publice iar procurarea acestora presupune existenta unui sistem fiscal bine articulat, functional si rational.

De altfel, în domeniul fiscal sunt vehiculate mai multe notiuni care se refera, în ultima instanta, la unul si acelasi obiect si anume asezarea, urmarirea si perceperea impozitelor, a taxelor si a altor venituri în favoarea statului sau altor autoritati de drept public.

Astfel, termenul de fiscalitate este definit de Dictionarul Explicativ al Limbii Române ca "sistem de percepere a impozitelor si taxelor prin fisc. Totalitatea obligatiilor fiscale ale cuiva".

O alta notiune des întâlnita în literatura de specialitate este cea de fisc definit ca "institutie a statului .... investita cu dreptul de a aseza, încasa si urmari plata impozitelor si taxelor datorate statului de catre contribuabili" (Lexiconul de finante, credit, contabilitate si informatica financiar contabila, 1981, vol. I).

În ceea ce priveste conceptul de sistem fiscal, exista cel putin doua abordari.

O prima abordare considera sistemul fiscal ca fiind "totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoanele fizice si juridice care alimenteaza bugetele publice". Este o abordare caracterizata prin concizie si expresivitate care permite o analiza mai usoara si mai eficienta a modului în care este constituit si functioneaza un sistem fiscal. Ea are însa în vedere numai unul din elementele (este adevarat, elementul central) care compun sistemul fiscal.

Cea de-a doua abordare, mult mai complexa, încearca sa reuneasca ansamblul elementelor de natura economica, tehnica si administrativa referitoare la activitatea de impunere. În aceasta abordare "sistemul fiscal cuprinde ansamblul de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o multime de elemente (materie impozabila, cote, subiecti fiscali) între care se manifesta relatii care apar ca urmare a proiectarii, legiferarii, asezarii si perceperii impozitelor si care sunt gestionate conform legislatiei fiscale, în scopul realizarii obiectivului sistemului".

Aceasta abordare, pentru care opteaza si alti autori, presupune ca în definirea sistemului fiscal sa fie avute în vedere:

a) sistemul de impozite si taxe, directe si indirecte, care functioneaza în cadrul economiei. Întrucât impozitele si taxele sunt instituite prin legi si alte acte normative care consfintesc, în ultima instanta, dreptul de creanta fiscala al statului asupra contribuabililor, toate aceste reglementari legislative de natura fiscala trebuie considerate ca facând parte din sistemul fiscal;

b) metodele, tehnicile si procedeele ce alcatuiesc mecanismul fiscal si care permit asezarea, urmarirea si încasarea veniturilor cuvenite statului;

c) aparatul fiscal care sa reuneasca cele doua elemente enumerate anterior, sa le puna în miscare asigurând functionalitatea mecanismului fiscal si realizarea în ultima instanta a creantelor fiscale.

Având în vedere aceste elemente care compun sistemul fiscal se pot identifica trei categorii de actori care actioneaza, fie ca parte activa, fie ca parte pasiva, în cadrul structurilor sistemului fiscal:

a) actori dotati cu putere de decizie politica în materie fiscala. Potrivit Constitutiei României, decizia Parlamentului este în mod formal sursa de drept fiscal care se concretizeaza în dispozitii (reglementari) ce figureaza fie în Legea finantelor publice, fie în legile fiscale care reglementeaza diferite impozite si taxe (legea privind codul fiscal), fie în legea anuala a bugetului de stat. În mod exceptional, când împrejurarile o impun, competenta legislativa în materie fiscala poate fi delegata, pe termen limitat, puterii executive (Guvernului) sub rezerva aprobarii ulterioare de catre Parlament a reglementarilor respective. De asemenea, la nivelul colectivitatilor publice locale, anumite competente în materie fiscala au consiliile locale;

b) actori însarcinati cu deciziile administrative în domeniul fiscal carora le revine sarcina punerii în aplicare a deciziilor legislativului în domeniul fiscal si responsabilitatea gestiunii finantelor publice. Desi formal Guvernul este însarcinat cu elaborarea bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale si urmarirea executiei acestor bugete, în fapt, Ministerul Finantelor Publice îndeplineste nemijlocit aceste atributii si ia masuri pentru asigurarea echilibrului bugetar si înfaptuirea politicii financiare a statului. La nivel local asemenea responsabilitati revin presedintilor consiliilor judetene si primarilor care sunt sprijiniti de organele de specialitate.