Realizarea inspecției fiscale

1. Notiuni introductive

Constitutia Romaniei precizeaza obligatia cetatenilor romani de a contribui, prin intermediul impozitelor si taxelor, denumite “contributii finaniare”, la cheltuielile publice. La alineatul (2) al aceluiasi articol, Constitutia Romaniei prevede ca sistemul legal de impunere trebuie sa asigure repartizarea justa a sarcinilor fiscale.

Pe baza acestor principii constitutionale si a conceptiei moderne, democratice a statului si administratiei, inspectia fiscala are drept scop exclusive corectitudinea fiscala, ceea ce inseamna ca stabilirea unei diferente de impozit nu este neaparat un obiectiv al inspectiei fiscale, ci unul din efectele sale si astfel, o contributie a administratiei pentru a asigura principiul impozitarii uniforme. Derivat din principiul egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii, acest rang are rang constitutional.

Intr-un sistem declarativ, inspectia fiscala este un instrument indispensabil pentru asigurarea principiului constitutional al egalitatii impunerii pentru toti cetatenii.

2. Contextul inspectiei fiscale

Activitatea de inspectie fiscala este destinata incurajarii si obtinerii gradului celui mai inalt de conformare voluntara la prevederile legislative in materie fiscala si la normele de aplicare ale acestora.

Inspectia fiscala trebuie sa fie desfasurata intr-un mod corect si impartial, pentru a garanta cel mai inalt nivel de regularitate si eficacitate, totodata aceasta trebuie sa se concentreze asupra riscurilor fiscale majore, atat cu ocazia selectarii dosarelor, a obiectivelor ce trebuie controlate, cat si la alegerea ariei controlului.

Inspectia fiscala trebuie sa fie efectuata astfel incat sa stabileasca corectitudinea indeplinirii obligatiilor fiscale de catre contribuabil.

Eficacitatea inspectiei fiscale necesita existenta unor cunostinte de specialitate de nivel inalt si o buna calificare profesionala a inspectorilor fiscali.

Fiecare contribuabil are particularitatile lui, specifice domeniului de activitate, administrarii sale si politicii aplicate. Ele reprezinta un avantaj pentru un inspector care a controlat deja o asemenea societate, deoarece in acest mod dispare necesitatea de initiere a inspectorului in domeniul respectiv de activitate. Aceste aspecte reprezinta in acelasi timp si o garantie a sigurantei opiniilor inspectorului, ceea ce poate creste increderea contribuabilului in masurile dispuse prin actul de control.

Prin urmare, este important ca inspectorii fiscali sa fie angajati pentru a efectua controale pe sectoare de activitate, in functie de experienta lor anterioara (o specializare minima a inspectorilor pe marile sectoare de activitate este o garantie a eficacitatii inspectiei fiscale). Timpul alocat documentarii asupra specificului domeniului respective va fi mult redus.

Inspectorul fiscal trebuie sa fie in permanenta constient de faptul ca inspectia fiscala reprezinta o povara pentru contribuabil. In consecinta, el trebuie sa tina cont de proportia dintre mijloacele utilizate in raport cu riscurile fiscale; in acelasi timp, trebuie sa limiteze utilizarea mijloacelor radicale (de exemplu confiscarile) numai in cazurile in care acestea sunt strict necesare. Inspectorul fiscal trebuie sa fie constient de faptul ca reprezinta administratia fiscala in raport cu contribuabilul supus inspectiei; prin atitudinea sa impecabila si comportamentul demn, inspectorul fiscal trebuie sa evidentieze si sa contureze imaginea administratiei financiare in exterior. Pe de alta parte, superiorii inspectorului vor intervene fara intarziere si in mod direct impotriva atacurilor nejustificate impotriva inspectorului fiscal.

Inspectorii fiscali sunt obligate sa aplice in mod corect legile aprobate de legiuitor in materie de taxe, impozite si contributii datorate bugetului de stat. Prin activitatea sa, inspectia fiscala trebuie sa incurajeze comportamentul declarative corect din partea contribuabililor.

Atitudinea impartiala si corecta a inspectorului fiscal ajuta la cresterea respectarii voluntare a reglementarilor fiscale.

Principiile care trebuie urmarite in selectarea cazurilor sunt cele ale eficientei inspectiilor fiscale si a aplicarii in mod corect si unitar a legislatiei fiscale.

a)principiul de selectare privind eficienta inspectiilor fiscale

Administratia fiscala nu are personal sufficient pentru a putea efectua inspectii fiscale la toti contribuabilii, pentru intreaga perioada de impunere. Din acest motiv, eficienta inspectiei fiscale depinde intr-o mare masura de selectarea adecvata a cazurilor. Aceasta inseamna ca, in masura in care acest lucru este posibil, contribuabilii care necesita o inspectie fiscala, trebuie sa fie supusi verificarii in termenul de prescriptie. In schimb, contribuabilii la care nu exista rectificari de impozite sau acestea sunt foarte putin probabile, pe baza dosarului sau a experientei acumulatede administratiile fiscale, nu trebuie sa fie inclusi cu prioritate in programul de inspectie fiscala.

Includerea acestora din urma, ar solicita in mod inutil resurse umane, care ar putea fi utilizate intr-un mod efficient pentru alte inspectii fiscale.

Selectarea contribuabililor, conform politicii descries mai sus, conduce la un control de necessitate. Elementele de cunoastere, de mare ajutor in selectarea unui contribuabil pentru programul de inpectie fiscala, sunt urmatoarele:

-constatarile rezultate in urma inspectiei fiscale precedente;

-existenta unei cereri de inspectie fiscala;

-existenta unor indicii, din partea unor administratii fiscale sau institutii, privind fapte care pot conduce la stabilirea de obligatii fiscale suplimentare;

-existenta unui risc fiscal ridicat, specific unor domenii de activitate (de exemplu: societati hoteliere, cazinouri, societati din domeniul productiei si vanzarii de bauturi alcoolice).

De exemplu, nu este oportun ca la o societate comerciala cu o cifra de afaceri mica si profit redus sa se efectueze o inspectie fiscala de mare amploare si de lunga durata (cu exceptia existentei unor informatii particulare referitoare la o eventuala frauda), in timp ce o alta societate comerciala, comparabila, este cuprinsa in programul de inspectie doar la un interval de 3 ani si inspectia fiscala este de scurta durata sau se limiteaza numai la anumite aspecte.

O asemenea practica ar fi ineficienta si ar contraveni principiului tratamentului egal al contribuabililor.

Inspectia fiscala se poate baza pe elemente aleatorii de selectie, astfel incat sa nu poata fi previzibila. Caracterul imprevizibil al inspectiei fiscale face parte din efectul sau preventive, astfel contribuabilul sa nu poata cunoaste cand va fi selectat pentru inspectie fiscala.

Idealul ar fi combinarea celor doua principii (selectarea in functie de riscuri si selectarea aleatorie) pentru a obtine un raport echilibrat in selectarea contribuabililor pentru inspectie fiscala.

b)principiul de selectie privind uniformitatea impunerii-inspectie fiscala generala(selectarea aleatorie)