Regimul juridic al operațiunilor de credit

Băncile sunt instituţii de credit având misiunea de a efectua toate operaţiunile bancare. Într-o manieră extensivă, aceste operaţiuni cuprind primirea de depozite de la subiecţii economici şi acordarea de credite pentru orice termen.

Într-o accepţiune mai profesionistă băncile sunt definite ca fiind organismele care gestionează în pasivul lor conturile clienţilor, conturi care pot fi utilizate prin cecuri sau virament în limitele resurselor disponibile; în măsura în care aceste conturi constituie forma de monedă în circulaţie cea mai utilizată – moneda scripturală, băncile, în ansamblul lor, sunt deci antrenate, atunci când acordă credite, în crearea simultană a celei mai mari părţi din resursele necesare finanţării acestor operaţiuni de creditare.

Această definiţie evidenţiază două aspecte ale băncilor şi anume: ele sunt în strânsă legătură cu clienţii lor, prestându-le servicii care le asigură reglarea şi transferul fondurilor; băncile se inserează în viaţa economică distribuind credite şi creând monedă

I.1 Obiectul de activitate al societăţilor comerciale bancare

În epoca contemporană locul si rolul băncilor în economie sunt strâns legate de activitatea lor de intermediar principal in relaţia economii-investiţii, relaţie hotărâtoare în creşterea economică.

Agenţii economici îşi găsesc resursele necesare realizarii investiţiilor fie prin utilizarea propriilor economii, fie apelând la credite ce le sunt acordate prin bănci în procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare în economie. Ele creează astfel condiţiile unei ample redistribuiri a capitalurilor, pe măsura evoluţiei istorice, tot mai mari, vehiculate de o reţea de intermediari care, în structura sistemului bancar, sunt băncile comerciale şi băncile specializate.

Deşi structurile naţionale ale sistemelor bancare sunt diferite, totuşi pretutindeni în lume s-au delimitat cu claritate la un moment dat cele două tipuri de intermediari in circulaţia banilor:

Băncile de depozit - sau comerciale - efectuează toate tipurile de operaţiuni bancare, deci au o activitate diversificată ce se poate modifica liber in funcţie de cerinţe, posibilităţi şi propria orientare. Totuşi, principalul lor obiect de activitate îl constituie atragerea de depozite şi utilizarea lor în scopul acordării de credite agentilor economici. Ele sunt organizate ca societăţi comerciale şi urmăresc realizarea unui profit.

Băncile specializate care includ o sfera largă de instituţii de credit cu o gamă largă de diferenţieri şi, implicit, cu statute deosebite de la ţară la ţară.

În prezent sistemul bancar specific economiei de piaţă cuprinde patru tipuri de bănci: a). băncile de depuneri; b). băncile de afaceri; c). organismele de credit specializate; d). băncile de emisiune. Primele trei tipuri formează băncile comerciale.

Băncile de depuneri primesc de la clienţii lor (persoane fizice sau juridice) depozite, efectuează regularizări monetare şi acordă credite pe termen scurt şi mediu. Depozitele pot fi la vedere, la termen şi cu scadenţă fixă, în conturi cu livrete, în conturi de economii pentru locuinţe sau pentru cumpărarea unor valori mobiliare etc.

Băncile de afaceri fac în principal operaţiuni pe termen lung, furnizând întreprinderilor capitalurile necesare fie pentru a fi înfiinţate, fie pentru a se dezvolta. Ele practică participaţiile – cumpărarea de acţiuni ale marilor întreprinderi industriale şi comerciale. Aceste bănci ilustrează astăzi legătura dintre activităţile financiare şi activităţile de producţie la nivel naţional şi internaţional. Băncile de afaceri nu colectează, de regulă, depozite, ci utilizează mai ales capitalurile proprii sau emit valori mobiliare (obligaţiuni etc.) în contul întreprinderilor subordonate.

Organismele de credit specializate acordă îndeosebi credite pe termen mediu şi lung, fiind specializate pe echipamente industriale şi comerciale, pe credit funciar etc. Ele sunt cel mai adesea organisme publice cu personal numit de stat.

Băncile de emisiune sunt cele care primesc de la stat monopolul emisiunii de bancnote şi de alte unităţi monetare. Îndeplinind funcţia de bancă centrală, ele controlează lichiditatea bancară, intervenind pe piaţa monetară pentru crearea de lichidităţi sau pentru retragerea lichidităţilor excedentare, centralizează aurul şi devizele etc. O funcţie importantă astăzi o exercită băncile internaţionale care sunt, fie bănci din anumite ţări, unde îşi au sediul central (Marea Britanie, Franţa) cu sucursale în mai multe ţări, fie instituţii bancare multinaţionale de tipul Fondului Monetar Internaţional, BERD (Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare) înfiinţată la Londra şi destinată statelor est-europene aflate în procesul de tranziţie la o economie de piaţă