Reguli generale de execuție a cheltuielilor publice într-o instituție publică - studiu de caz - Primăria Municipiului București

Reguli generale de execuţie a cheltuielilor publice într-o instituţie publică

- Primăria Municipiului Bucureşti –

I. Reguli generale

Instituţiile publice au obligaţia, aşa cum este prevăzut în Legea nr. 500/2002 a finanţelor publice, Legea nr. 82/1991 a contabilităţii şi în Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 cu privire la auditul public intern şi controlul financiar preventive, să respecte procedurile de parcurgere a fazelor execuţiei bugetare – angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor. De asemenea, acestea trebuie să organizeze, să conducă evidenţa şi să raporteze angajmentele bugetare şi legale.

Unul dintre principiile pe care se bazează execuţia bugetară este acela al separării atribuţiilor persoanelor care intervin în acest proces. Astfel, persoanelor cărora le revine calitatea de ordonator de credite au autorizaţia de a angaja, lichida şi ordonanţa cheltuieli strict legate activitatea instituţiei pe care o conduc pe parcursul exerciţiului bugetar în limita creditelor bugetare aprobate şi pe baza propunerilor compartimentelor de specialitate ale instituţiei publice iar celor cărora le revine calitatea de contabil au obligaţia de a efectua plata cheltuielilor.

Conform Legii nr. 500/2002 a finanţelor publice, ordonatorii principali de credite sunt “miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome” iar ordonatorii secundari şi terţiari “conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite”. Prima categorie are obligaţia de a repartiza creditele bugetare aprobate atât pentru ptopriul buget cât şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare. Cea de-a doua categorie de ordonatori are obligaţia, după caz, să repartizeze “creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituţiilor publice subordonate” sau să utilizeze “creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc”.

Tot în lege este stipulat faptul că ordonatorii de credite “pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop”, dar că sunt obligaţi să precizeze clar în actul de delegare “limitele si condiţiile delegării”, atribuţiile persoanei delegate să semneze documnetele de angajare, lichidare şi ordonaţare a cheltuielilor, subdiviziunile clasificaţiei bugetare pentru care au fost împuternicite şi termenul de valabilitate al delegării.

II. Angajarea cheltuielilor instituţiilor publice

Conform Legii nr. 500/ 2002 a finanţelor publice, ordonatorii de credite au obligaţia de a utilize şi de a angaja creditele bugetare aprobate numai în limita prevederilor şi potrivit destinaţiei aprobate, ceea ce înseamnă că vor face cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor pe care le conduc. De asemenea, aceştia trebuie să respecte dispoziţiile legale.

Activitatea de angajare prezintă două faze – angajamentul legal şi angajamentul bugetar.

Conform Legii nr. 500/ 2002 a finanţelor publice, angajamentul legal constitue “fază în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice”.

Angajamentul legal poate lua forma unui contract de achiziţie publică, unei comenzi, unei convenţii, unor acte de control, unui acord de împrumut, unu contract de muncă şi altele şi trebuie să se prezinte sub formă scrisă şi să fie semnat de către ordonatorul de credite sau de către persoana delegă a acestuia.

În cazul unui act juridic prin care se contractează o datorie a statului din împrumuturi interne sau externe este necesar să se facă menţiunea instituţiei care beneficiază de creditele respectivului angajament şi subdiviziunea bugetară pentru care au fost prevăzute.

Angajarea de cheltuieli se face pe întregul parcurs al exerciţiului bugetare, respectiv anului calendaristic, pentru ca să existe certitudinea că bunurile, serviciile şi lucrările vor fi livrate sau prestate şi că plata se va face în respectivul exerciţiu bugetar.

Ordonatorii de credite nu pot angaja cheltuieli într-o perioadă în care se cunoaşte faptul că bunul, lucrarea sau serviciul nu va putea fi livrat, executat sau prestat şi de asemenea recepţionat şi plătit până în ultima zi a exerciţiului bugetar – 31 decembrie. De exemplu, o primărie nu va putea angaja în luna decembrie cheltuieli pentru infrastructură (strada principală a unei commune de pildă; şi nu construcţii care necesită mai mulţi ani pentru desfăşurare) întrucât condiţiile meteorologice ale anotimpului nu vor permite execuţia lucrărilor iar recepţia acestora nu se va putea face până la sfârşitul exerciţiului bugetar, timpul rămas pentru finalizare fiind prea scurt.

De la constrângerea de mai sus sunt însă exceptate acţiunile multianuale. De asemenea, în cazul acestora, este imperios necesar a se înscrie distinct în buget creditele de angajament şi creditele bugetare. Angajamentele legale se încheie în limita creditelor de angajament aprobate în buget pentru exerciţiul bugetar respective. Creditele bugetare aferente acţiunilor multianuale reprezintă limita superioară a cheltuielilor care urmează a fi ordonanţate şi plătite în cursul exerciţiului bugetar.

În ceea ce priveşte ordonatorul de credite, acesta nu poate aproba proiecte de angajamente decât dacă acestea au primit în prealabil viza de control financiar preventiv în condiţiile legii. De asemenea, acesta are obligaţia să se asigure, înainte de a lua orice decizie care are ca efect producerea unei cheltuieli, că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare şi ale unu management financiar sănătos. Ca restricţii, ordonatorului de credite I se interzice să ia cu bună ştiinţă măsuri care ar avea ca obiect angajarea de cheltuieli peste sumele aprobate în buget la partea de cheltuieli, cu excepţia acţiunilor multianuale şi să încheie angajamente legale cu terţe persoane fără viza de control financiar preventiv.

Conform Legii nr. 500/2002 a finanţelor publice, angajamentul bugetar reprezintă “orice act prin care o autoritate competenta, potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite destinaţii, in limita creditelor bugetare aprobate”.

Angajamentele bugetare pot fi angajemente bugetare individuale şi angajamente bugetare globale. Primele sunt specifice unei anumite operaţiuni noi care urmează a fi efectuate şi se prezintă la viză persoanei împuternicite să exercite controlul financuar preventiv în acelaşi timp cu proiectul angajamentului legal individual. Ultimele sunt angajamente bugetare aferente angajamentelor legale provizorii care privesc cheltuielile curente de funcţionare de natură administrativă şi aici se regăsesc cheltuieli de deplasare, cheltuieli deprotocol, cheltuieli de întreţinere şi gospodărire, cheltuieli cu telefonia şi telecomunicaţiile, cheltuieli cu asigurările, cheltuieli cu chiriile, cheltuieli cu abonamente la ziare, reviste şi buletine lunare şi altele.