Relația Banca Centrală - Bănci Comerciale în Contextul Economiei de Piață

Domeniu: Finanțe

Conține 2 fișiere: doc

Pagini : 44 în total

Cuvinte : 14961

Mărime: 83.39KB (arhivat)

Publicat de: Iuliu Atanasio Butnaru

Puncte necesare: 9

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Bogdan Capraru

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

1. Apariţia şi organizarea băncilor centrale p. 2
1.1. Repere istorice ale băncilor centrale p. 2
1.2. Evoluţia băncilor centrale p. 7
1.3. Funcţiile si operaţiunile băncilor centrale p. 9
2. Sistemul bancar în contextul economiei de piaţă p. 17
2.1. Generalităţi p. 19
2.2. Restructurarea sistemului bancar românesc în perioada de tranziţie la economia de piaţă p. 21
2.3. Relaţia banca centrală – bănci comerciale p. 22
3. Politicile de credit promovate de Banca Naţională a României p. 23
3.1 Politica rezervelor minime obligatorii p. 24
3.2. Relaţiile de credit între B.N.R. şi Băncile Comerciale p. 27
3.3. Politica de refinanţare p.30
4. Controlul bancar ca relaţie bancă centrală - bănci comerciale p. 33
4.1. Controlul B.N.R. privind limitarea riscului de credit al băncilor comerciale
p.33
4.2. Controlul B.N.R. asupra plăţilor şi încasărilor în valută efectuate de societăţile bancare p. 35
4.3. Controlul şi supravegherea exercitate de Banca Naţională a României prin sistemul de rating bancar şi de avertizare timpurie C.A.A.M.P.L. p. 37
5.Concluzii p.40
Bibliografie p. 43

Extras din proiect

Apariţia şi organizarea băncilor centrale

Apariţia băncilor, în accepţiunea modernă a termenului, a avut loc după anul 1100, atunci când comerţul, schimbul, plăţile şi creditul au cunoscut o dezvoltare deosebită.

Aşadar, primele bănci au aparut în Italia, la Veneţia (1171) şi Genoa (1407), şi apoi în Amsterdam (1609), Hamburg (1619), Rotterdeam (1635) etc. În România, prima banca a aparut în 1857 – Banca Naţionala a Moldovei (cu sediul central la Iaşi şi sucursale la Galaţi şi Bucureşti, bancă ce a dat faliment după numai un an şi trei luni de funcţionare, datorită afacerilor speculative în care s-au hazardat conducatorii ei). Acestea erau instituţii care făceau posibilă mijlocirea plăţilor între titularul unui cont (plătitor) şi titularul altui cont (beneficiar).

1.1.Repere istorice ale băncilor centrale

Apariţia băncilor centrale s-a produs relativ târziu. Din punct de vedere istoric, băncile centrale au apărut fie prin transformarea unei bănci comerciale şi prin modificarea obiectivelor acesteia, fie ca instituţii nou create, avand un mandat clar şi obiective specifice. În ceea ce priveşte existenta primei bănci centrale, opiniile sunt împărţite, unii cercetători considerând Banca Regală Suedeză (1656) ca fiind prima bancă centrală din lume cu drept de a emite moneda (banca care a dat faliment în scurt timp, din cauza emisiunii de bancnote fără acoperire), iar alţii consideră prima banca centrală, în sens apropiat de cel actual, Banca Angliei, înfiinţată în 1694. În aprilie 1880, a fost infiinţată Banca Naţională a României. Cu titlu de curiozitate, merită amintit faptul că Banca Naţională a României este una dintre cele mai vechi din lume (în fapt a şaisprezecea bancă centrală), devansând, în timp, instituţii prestigioase precum Banca Japoniei, Banca Italiei, Federal Reserves (Banca SUA), sau Banca Naţionala a Elveţiei. În perioada formării capitalismului, băncile au avut un rol important, colectând şi fructificând capitalul, însumând economiile din toate straturile sociale şi punându-le la dispoziţia întreprinzătorilor sub forma de capital.