Relația bancă-client

CAPITOLUL I

Sistemul Bancar în România

Sistemul bancar din România este un sistem pe două nivele, cuprinzând Banca Naţională a României şi instituţiile de credit. Acest sistem a fost introdus în decembrie 1990, fiind primul pas al procesului de reformă bancară.

Principalele caracteristici ale sistemului bancar sunt:

• Sistemul bancar cuprinde 40 de instituţii de credit, dintre care:

- 39 de bănci (2 cu capital majoritar de stat, 3 cu capital majoritar românesc, 26 cu capital majoritar străin, 8 sucursale ale unor bănci străine),

- o casă centrală a cooperativelor de credit (Creditcoop),

• Totalul activelor bancare este de peste 51 de miliarde EUR,

• Peste 60% din activele bancare sunt concentrate în primele 5 bănci din sistem,

• Indicatorul de solvabilitate al sistemului este de 17,8%,

• Acţionariatul este reprezentat în majoritate de entităţi străine.

Pe piaţa românească operează de asemenea instituţii financiare nebancare, precum fonduri de asistenţă mutuală, case de amanet, societăţi de leasing financiar, societăţi de credite pentru persoane fizice, societăţi de micro-finanţare, societăţi de credit ipotecar, societăţi care oferă operaţiuni de factoring, societăţi specializate în finanţarea tranzacţiilor comerciale, şi altele. Sistemul bancar din România cuprinde un număr de 40 de instituţii de credit, după cum urmează:

Număr de bănci

1. Bănci cu capital majoritar de stat 2

2. Bănci cu capital majoritar privat (inclusiv CreditCoop şi sucursalele băncilor străine) 38

Total (1+2) 40

a. Bănci cu capital majoritar românesc 6

b. Bănci cu capital majoritar străin 34

din care:

- sucursale ale unor bănci străine

I.1.Evoluţie şi perfecţionare

Datorită evoluţiei istorice şi particularităţilor generate de integrarea în Comunitatea Europeană, sistemul bancar românesc prezintă unele aspecte şi probleme comune cu situaţia sistemelor bancare din alte ţări europene.

Luând în considerare modelul structurii europene al unui sistem bancar, a fost creat un sistem bancar pe două nivele: Banca Naţională a României, ca bancă centrală, şi băncile comerciale.

Legislaţia bancară adoptată iniţial în 1991 a stimulat rolul băncilor comerciale în economie, rol strâns legat de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii - investiţii, relaţie hotărâtoare în creşterea economică.

Având în vedere rolul şi importanţa pe care le au băncile în buna funcţionare a agenţilor economici şi a economiei în ansamblu, s-a impus ca în perioada anilor ce au urmat definirii noilor reglementări ale sistemului bancar românesc şi până în prezent să se creeze un sistem modern, capabil să ofere o gamă largă de produse şi servicii bancare de un nivel calitativ superior care să satisfacă exigenţele atât ale tuturor categoriilor de agenţi economici (clienţi) din economia de piaţă, cât şi ale persoanelor fizice (deponenţi, beneficiari de credite sau alte produse/servicii bancare).

I.2.Tipuri de bănci

1. Bănci comerciale - reglementate şi supravegheate de BNR. Activitatea băncilor comerciale din România se desfăşoară conform Legii bancare nr. 58 din 5 martie 1998 -republicată. De menţionat că, în conformitate cu prevederile din statut, CEC-ui este considerat banca comercială, fiind cuprinsă în lista băncilor comerciale ce activează în România, listă publicată pe site-ul BNR.

2. Cooperative de credit - reglementate şi suprave¬gheate de BNR, Organizaţiile cooperatiste de credit deţin, în condiţiile legii, o autorizaţie de funcţionare emisă de Banca Naţională a României. Obiectul de activitate al cooperativelor de credit se rezumă astfel:

- acceptarea de depozite;

- acordarea de credite persoanelor fizice altele decât membrii cooperatori ai cooperativelor de credit afiliate şi persoanelor juridice care au domiciliul/reşedinţa, respectiv sediul social sau îşi desfăşoară activitatea printr-o unitate fără personalitate juridică în raza teritorială de operare a casei centrale,

- efectuarea de plasamente pe piaţa interbancară;

- plăţi şi decontări, inclusiv decontarea operaţiunilor de încasări şi plăţi desfăşurate între

cooperativele de credit afiliate;

- transferul de fonduri;

- consultanţă privind activităţile desfăşurate de organi¬zaţiile cooperatiste de credit,

- tranzacţii în contul clienţilor.