Relația dintre cheltuieli publice și cercetare dezvoltare

Conducerile economice din multe tari inteleg tot mai bine legatura care exista intre inovare, tehnologie, productivitate si bunastare si crearea noii economii bazate pe cunoastere. Aceasta legatura se stabileste fara a lua in considerare diferentele culturale si este aplicabila atat tarilor dezvoltate din punct de vedere industrial cât si statelor in curs de dezvoltare.

Cele mai bune oportunitati de a imbunatati standardul de viata,incluzând noi moduri de a reduce saracia, vor veni in mod sigur din stiinta si tehnologie .

Stiinta, avansând rapid in majoritatea domeniilor-in special în biotehnologie-joaca un rol important in cresterea economica. Tarile capabile sa acceseze, sa genereze si sa aplice cunostinte stiintifice relevante vor avea o competivitate ascendenta asupra celora care nu au.

Exista o apreciere mai mare a nevoii pentru aportul stiintific de înalta calitate în problemele publice, cum ar fi preocuparile regionale si mediul global. Adesea inovatiile tehnologice sprijinite de departamente de cercetare si dezvoltare ale guvernului (C&D) au fost forta motoare pentru o dezvoltare industriala in jurul lumii.

Proiectul isi propune sa analizeze impactul procesului de cercetare, dezvoltare si inovare asupra cheltuielilor publice pentru mediu si învatamânt.

Cresterea performantei în inovare UE 15,SUA,Japonia

Sursa:European Innovation Scoreboard 2004

Sursa : World Developement Indicators

A, Bondrea; M, Constantinescu; I, Popescu “Dezvoltarea durabila” Ed. Economica, 2005

ii 2005, World Developement Indicators

Capitolul 1.Cheltuieli publice pentru cercetare, dezvoltare si inovare

1.1 Evolutia cheltuielilor publice pentru cercetare, dezvoltare si inovare intre 2000 si 2006

Cheltuielile de cercetare dezvoltare au avut o dinamica modesta în România pâna în prezent, fiind la 10% din tinta stabilita de UE. Odata cu intensificarea competitiei pe masura ce România se integreaza în piata unica comunitara, activitatea de cercetare dezvoltare va fi cea care va permite firmelor sa intre si sa reziste pe piata. In acest context, dezvoltarea infrastructurii atat de cercetare-dezvoltare, cat si de transfer tehnologic si inovare reprezinta elemente cheie in obtinerea de rezultate competitive pe plan national si international. Acest lucru este necesar având in vedere decalajul dotarilor existente în laboratoarele din institute si universitati (echipamente, aparatura), fata de cerintele conforme standardelor actuale, care se situeaza cel mai adesea între 5 si 10 ani.

Tarile nordice sunt pe primele locuri în dezvoltarea si exploatarea tehnologiilor avansate. În particular Suedia si Finlanda sunt singurele tari din UE (Uniunea Europeana) care au îndeplinit si chiar depasit obiectivul stabilit la Lisabona în anul 2000 de alocare de 3% din PIB ( Produsul Intern Brut) pentru cercetare.

Sursa: European Scoreboard (2000-2004)

In tabelul de mai sus am realizat o comparatie între sumele publice alocate de catre România si Finlanda pentru C&D. Putem observa diferenta mare dintre ponderea cheltuielilor pentru C&D care se reflecta si in rezultatele obtinute de centrele de cercetare nationale. Se constata ca România acorda din ce in ce mai multa atentie acestui domeniu, foarte important pentru cresterea economica nationala, însa nu suficienta deocamdata,evoluând de la 0,37% din PIB în 2000 la 0,43% in 2004. In comparatie, Finlanda are un nivel relativ stabil al cheltuielilor pentru C&D, in medie de 3,3% din PIB, depasind astfel obiectivul Strategiei Lisabona .

Sub efectul subfinantarii cronice, numarul de cercetatori a scazut drastic în perioada 1990-2004, simultan cu cresterea mediei de vârsta. Atractivitatea redusa a carierei în cercetare a determinat pierderi calitative la nivelul resurselor umane si a facut extrem de dificila atragerea tinerilor performanti în cercetare. Multi cercetatori performanti au ales plecarea în strainatate.