Relațiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeana

Întroducere

În prezent se observă o intensificare fără precedent a relaţiilor şi a interdependenţei economice între ţări. Acest proces contradictoriu rezultă ca urmare a dezvoltării economice şi adîncirii specializării internaţionale, sub impulsul noilor realizări ştiinţifice şi tehnice.

Forţele implicate au un caracter dinamic şi haotic cu tendinţă generală de aranjamente economice regionale şi adîncirea procesului de globalizare a economiei mondiale. Regionalizarea presupune că statele naţionale cultivă relaţii integrative şi de colaborare între ele tot mai strînse cu grade diferite de complexitate. În astfel de relaţii este inclusă şi Republica Moldova pentru care integrarea economică şi politică din Europa de Vest, extinderea acestui proces spre Est reprezintă unul din fenomenul cel mai semnificativ şi important în perioada actuală. Evident că acest fenomen atrage atenţia unor largi cercuri economice şi politice, precum şi a multor oameni de ştiinţă. Astfel a apărut şi necesitatea elaborării unor înţelegeri şi convenţii cu privire la consolidarea acestor relaţii. Ca rezulat a acestor cerinţe a apărut „Acordul de Parteneriat şi Cooperare” între diverse forţe economico-politice.

Scopul acestei lucrări este de a analiza evoluţia şi consecinţele relaţiilor economice între Uniunea Europeana şi Republica Moldova.

Capitolul I este bazat mai mult pe analiza Acordului de Parteneriet şi Cooperare,avantajele şi dezavantajele acestui acord.

În Capitolul II este prezentată evoluţia comerţului exterior,mecanusmul tehnic şi perspectivele integrării în Uniunea Europeană.

Deci,cum au evoluat şi cum se petrec în prezent aceste relaţii economice se poate vedea în lucrarea dată.

CAPITOLUL 1

Relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeana.

Avantaje şi dezavantaje.

1.1. Relaţiile RM cu UE, impactul lor asupra dezvoltării economice în perioada de tranziţie.

Disoluţia Uniunii Sovietice în mai multe entităţi politico-statale independente, decise să-şi afirme în mod suveran propria lor identitate politică, economică şi culturală, determină actorii vieţii internaţionale să-şi revizuiască din temelie atît conţinutul, cît şi forma raporturilor contractuale existente pînă atunci între aceştia şi URSS. Uniunea Europeană (pe atunci Comunitatea Economică Europeană) nu a fost o excepţie în acest sens. La acea vreme CEE se afirmase deja ca o mare putere economică, însă, din punct de vedere politic, ea continua să joace un rol de satelit al SUA în afacerile internaţionale. Prăbuşirea Uniunii Sovietice venea să-i ofere Europei, pentru prima dată în istoria postbelică, perspective unice în sensul revenirii sale ca actor de prim rang pe scena politicii mondiale. De altfel, nu întîmplător anume în această perioadă, cînd CEE devenise un punct de atracţie pentru noile state democratice din Europa Centrală şi de Est, ţările sale membre decid să imprime un plus de consistenţă politică acestei structuri, astfel încît aceasta să vorbească cu o singură voce în relaţiile cu partenerii săi externi.

În ciuda faptului că Republica Moldova realizase progrese vizibile în sensul creării unui teren favorabil demarării negocierilor privind semnarea unui amplu acord cu CEE, acestea se vor lăsa aşteptate pînă în primăvara anului 1994. Printre cauzele care au determinat această lungă stare de expectativă a Europei vizavi de Republica Moldova ar putea fi evidenţiate, în special, lipsa unui dialog politic eficient între părţi, declanşarea conflictului transnistrean şi fragilitatea situaţiei interne, incertitudinea noului curs politic, consolidarea insuficientă a suveranităţii, slaba dezvoltare a noilor instituţii ale puterii şi, în acest context, identificarea dificilă a actorilor interni care dispun de putere şi joacă un rol hotărîtor în luarea deciziilor.