Riscul creditării persoanelor fizice

Capitolul 1 Activitatea de creditare realizată de băncile comerciale

1.1 Creditarea – activitatea specifică băncilor comerciale şi formele creditului

Domeniul financiar-bancar reprezintă unul dintre cele mai importante domenii ale activităţii economice. Activitatea de creditare bancară prezintă importanţă atât în ţările dezvoltate, cât şi în ţările aflate în tranziţie la economia de piaţă fiind specifică şi României. Datorită slabei dezvoltări a pieţei de capital creditul bancar este utilizat ca principală sursă de finanţare a economiei româneşti şi de stimulare a creşterii economice.

Sectorul bancar are rolul de a colecta resursele disponibile în economie şi de a redistribui fondurile respective în sectoarele productive ale economiei care înregistrează deficit de resurse punând în legătură pe cei care economisesc cu cei care doresc sa investească.

Activitatea de creditare bancară reprezintă „operaţiunea activă a băncilor comerciale de realizare a echilibrului la nivel macroeconomic”. Banca urmăreşte în permanenţă modul de derulare a activităţii de creditare, începând cu activitatea de acordare, urmată de rambursarea creditelor, verificarea existenţei garanţiei creditului, radierea ipotecilor până în momentul în care nu mai există raporturi juridice între beneficiarul de credite şi bancă.

Principiile activităţii de creditare se referă la următoarele elemente:

• solicitantul creditului sau debitorul;

• cererea de creditare sau obiectivele urmărite;

• rambursarea creditului referindu-se la rate şi la termenele de rambursare;

• dobânzile şi comisioanele percepute de bancă sau remunerarea creditului;

• garantarea creditului adică, modalităţile de asigurare şi recuperare.

Dobânda reprezintă o caracteristică a creditului şi constituie preţul capitalului utilizat sau „chiria” pe care o plăteşte debitorul pentru dreptul care i se acordă, cel de a folosi capitalul împrumutat.

Nivelul dobânzii se corelează cu rata profitului obţinută de întreprinzător. În raporturile de credit se utilizează două tipuri de dobândă: fixă şi variabilă. Dobânda fixă este stabilită în contractul de credit şi este valabilă pe întreaga durată a creditului, în timp ce dobânda variabilă (sensibilă) se modifică în funcţie de presiunile inflaţioniste şi de evoluţia nivelului dobânzii pe piaţă.

Creditul poate fi consimţit în cadrul unei tranzacţii de mică întindere (acordarea unui împrumut, vânzarea unei obligaţiuni, angajarea unui depozit). Acordarea creditului necesită o bună informare şi documentare din partea creditorului pentru evitarea riscului. Pentru aceasta, băncile creează un cadru propice de informare şi documentare sau apelează la ajutor specializat care studiază capacitatea de plată (potenţialul economic al firmei).

1.2. Clasificarea creditelor bancare

Nr.crt. Criteriul de clasificare Formele creditului

1. După natura economică şi participanţii

la relaţia de creditare Credit comercial

Credit bancar

Credit de consum

Credit obligatar

Credit ipotecar

2. După calitatea debitorului Credite acordate persoanelor fizice

Credite acordate persoanelor juridice

Credite acordate altor bănci

Credite acordate statului

3. După calitatea debitorului şi a creditorului Creditul privat

Creditul public

4. După scopul acordării creditului Credite de producţie

Credite de circulaţie

Credite de consum

5. După natura garanţiilor Credite reale

Credite personale

6. După întinderea drepturilor creditorului Credite denunţabile

Credite nedenunţabile

Credite legate

7. După modul de stingere al obligaţiilor de plată Credite amortizabile

Credite neamortizabile

8. După termenul la care trebuie rambursat creditul Credite pe termen scurt

Credite pe termen mijlociu

Credite pe termen lung

9. După calitatea creditelor Credite performante

Credite neperformante

10.

După obiectul creditului Credite de scont

Credite de exploatare

Credite pentru stocuri

Credite de trezorie

Credite sub forma liniilor de credit de tip revolving

Credite pentru cumpărarea de acţiuni

Credite pentru nevoi foarte urgente

Credite pentru stimularea exportatorilor

Credite pentru importuri

Credite pentru investiţii

Dintre criteriile de clasificare ale creditelor enumerate mai sus cel mai important este cel în funcţie de natura economică şi participanţii la relaţia de creditare.

Prin lege, creditul bancar este definit ca fiind orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului de rambursare a sumei plătite, precum şi plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept la plată unei sume de bani.

1.3. Forme ale creditelor acordate persoanelor fizice

Creditele acordate persoanelor fizice sunt, în general, credite de consum, pentru finanţarea achiziţionării de bunuri de folosinţă îndelungată sau pentru locuinţe. Pentru acordarea unor astfel de credite sunt necesare garanţii certe din partea contractanţilor, iar nivelul dobânzilor percepute este uniformizat de-a lungul perioadei de creditare.

Principalele forme ale creditelor acordate persoanelor fizice de către băncile comerciale au următoarele destinaţii:

• finanţarea construirii sau achiziţionării unei locuinţe;

• cumpărarea unor bunuri de folosinţă îndelungată;

• credite pentru nevoi personalizate.