Riscul de Creditare

RISCUL DE CREDITARE

Rolul calitatii portofoliului de credite bancare

Principala operatiune bancara este creditarea. Într-adevar, între plasamentele bancilor pe primul loc se afla creditele. Felul în care banca aloca fondurile pe care le gestioneaza poate influenta în mod hotarâtor dezvoltarea economica la nivel local sau national. Pe de alta parte, orice banca îsi asuma, într-o oarecare masura, riscuri atunci când acorda credite si, în mod cert, toate bancile înregistreaza în mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci când unii debitori nu îsi onoreaza obligatiile. Oricare ar fi însa nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate daca operatiile de creditare sunt organizate si gestionate cu profesionalism.

Din acest punct de vedere, cea mai importanta functie a conducerii bancii este de a controla calitatea portofoliului de credite. Aceasta, deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauza a falimentelor bancare. Dupa cum se arata într-un raport al Oficiului Controlului Monedei din SUA referitor la cauzele principale ale falimentelor bancare din aceasta tara în anii ’80, între acestea se înscriu:

-neatentia în formularea normelor de creditare;

-prezenta unor conditii de creditare prea generoase, cuplata cu lipsa unor normative clare;

-nerespectarea normelor interne de creditare de catre personalul bancii;

-concentrarea riscanta a creditelor pe anumite piese;

-slabul control exercitat asupra personalului (inspectorilor);

-cresterea excesiva a valorii portofoliului de credite, peste posibilitatile rezonabile ale bancii de a acoperi riscurile;

-sisteme defectuoase sau inexistente de detectare a creditelor cu probleme;

-necunoasterea fluxurilor de trezorerie a clientilor;

-creditarea preferentiala (sub conditiile de piata).

Pentru a depasi deficientele sistemice si procedurale de acest gen, care duc la cresterea pierderilor la portofoliul de credit, bancile trebuie sa conceapa si sa implementeze politici de creditare performante si sa angajeze/pregateasca un personal de un profesionalism ireprosabil, care sa înteleaga si sa respecte disciplina acestor norme. Pentru aceasta este necesar sa existe un feed-back permanent prin care conducerea bancii sa fie informata despre eficacitatea procesului de control al calitatii creditelor, astfel încât cele cu probleme sa fie detectate si corectate (în limita posibilitatilor ) din timp.

Politica de creditare

Pentru ca o politica bancara de creditare sa se dovedeasca si utila, nu doar un exercitiu academic, ea trebuie sa indeplineasca conditii de formulare corecta si continut complet.

Formularea politicii de creditare

O politica de creditare poate fi apreciata ca fiind corecta daca în elaborarea ei s-a acordat prioritate atingerii urmatoarelor obiective:

-selectia unor credite sigure si cu o probabilitate maxima de rambursare;

-selectia unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune banca;

-încurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor pietelor pe care opereza banca.

Politicile de creditare variaza în timp si în functie de ciclul economic. Ele trebuie sa fie actualizate si sa devina adaptabile la modificarile mediului concurential si economic.

Riscul individual de creditare

Orice credit reprezinta o anticipare a unor încasari viitoare. Din aceasta perspectiva, ( a fluxului de încasari), orice credit comporta riscul ca aceste încasari sa nu se realizeze deloc sau partial. Acest risc mai este numit si risc de insolvabilitate a debitorului; el este esential în activitatea bancara deoarece principala functie a unei banci o reprezinta acordarea de credite. Aprecierea justa a riscului de credit este,deci, de o importanta majora pentru banca. Pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai importanta etapa a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare.

În aceasta faza comportamentul unei banci poate fi astfel prezentat: un credit nu se acorda decât daca se poate estima daca probabilitatea de rambursare o depaseste pe cea a nerambursarii. Aprecierea acestei capacitati de rambursare se poate face, dar are la baza proceduri diferite, în functie de debitor: agent economic, persoana privata, stat.