Riscul în asigurări și gestiunea riscului

1.Riscul in asigurari

In primul rand as vrea sa mentionez ca daca nu ar exista risc,nu ar exista asigurari.

Riscul este probabilitatea de a ajunge intr-o primejdie,de a avea de infruntat un necaz sau de a suporta o paguba.

Riscul este un pericol, o primejdie care ne pândeşte pe noi, bunurile sau afacerile noastre şi pentru care societăţile de asigurări ne pot oferi protecţie. Riscul este obiectul oricărui contract de asigurare şi reprezintă elementul specific al asigurării.

In societatea umana riscul apare ca un eveniment posibil si nedorit(alteori dorit),previzibil sau imprevizibil producator de pierderi materiale sau morale.Este o primejdie,un pericol,un inconvenient(eveniment) posibil,o intamplare neplacuta.

Riscul este un eveniment viitor,incert(cert),probabil,a carui producere ar putea provoca diferite pierderi de bunuri sau ar putea afecta sanatatea,integritatea corporala sau viata oamenilor,ori ar produce pierderi morale.De asemanea riscul,este o primejdie posibila,un eveniment incert(cert),posibil si viitor,care poate afecta bunurile,capacitatea de munca a oamenilor,sanatatea si viata persoanelor,independente de vointa partilor din asigurari.Riscul este si posibilitatea de distrugere partiala sau totala a bunurilor ca urmare a producerii unor fenomene imprevizibile.

Riscul mai este inteles ca fiind probabilitatea producerii unui fenomen impotriva caruia se contracteaza o asigurare,precum si protectia pe care si-o asuma societatea de asigurari prin contractarea unei asigurari sau reasigurari.Este un pericol,un inconvenient posibil,o primejdie la care sunt expuse bunurile,persoanele,afacerile,de care omul este constient si,in consecinta,el se straduieste sa-si creeze mijloace de prevenire si de atenuare a efectelor lui nedorite sau chiar de inlaturare a lor de cate ori,prin natura lucrurilor este posibil.Se manifesta atat in relatiile dintre oameni,cat si in raporturile dintre om si natura.Riscul poate fi previzibil,atunci cand factorii care ar aduce pierderi pot fi prevazuti cu anticipatie si neprevizibil,determinat de situatii fortuite.Chiar si in cazurile riscurilor previzibile,marimea pagubelor nu poate fi stabilita anticipat cu precizie.In economie sunt unele activitati care ,prin specificul lor,comporta riscuri mai mari.

Teoria riscului si a incertitudinii este unanim recunoscuta .Inca din anii 1968,Hammond afirma ca “a studia asigurarile fara a studia mai intai riscul si incertitudinea este acelasi lucru cu a studia medicina fara a intelege anatomia”

De regula,acestea sunt activitatile asupra carora factorii incerti au o influenta mai mare,iar elementele de probabilitate au o pondere mai ridicata.Pentru prevenirea si compensarea pagubelelor provocate de riscuri se folosesc diferite forme de asigurare.

Nu orice risc poate fi asigurat.Pentru ca un risc sa poata fi cuprins in asigurare trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

• Survenirea evenimentului sa fie posibila,dar nu inevitabila,adica sa se poata produce,altfel asigurarea nu devine necesara;

• Survenirea evenimentului sa fie reala,respectiv sa prezinte un anumit grad de periculozitate pentru asigurat;

• Sa fie de domeniul viitorului,dar incerta;

• Producerea evenimentului sa fie posibila pe un teritoriu cat mai intins,astfel incat sa cuprinda un numar cat mai mare de asigurati si sa se poata realiza echilibrul financiar al asiguratorului;

• Caracteul intamplator,imprevizibil al evenimentului atat in ceea ce priveste evenimentul insusi(seceta,inundatie,cutremur,accident etc.)cat si momentul survenirii si intensitatea evenimentului.La asiguarile de viata riscul asigurabil este legat de deces.Decesul este ,de fapt,un eveniment cert,insa supus intamplarii este momentul producerii lui,care nu se pote cunoaste dinainte,nici de asigurat,nici de asigurator.Prin urmare,elementul de incertitudine se refera la momentul producerii lui si nu la producerea sa propriu-zisa;

• Producerea evenimentului sa nu depinda(sa fie independenta)de vointa asiguratului,a beneficiarului si a asiguratorului,sa fie urmare a hazardului;

• Producerea evenimentului sa aiba o anumita frecventa,o anumita regularitate;

• Pentru a fi acceptabile,riscurile trebuie sa fie indeajuns de diseminate(raspandite),adica sa nu se produca in acelasi timp si sa vizeze un foarte mare numar de asigurati;

• Sa poata fi cuprins in datele statisticii,adica sa aiba un caracter statistic,sa fie supus evidentei statistice si sa se poata calcula probabilitatea ivirii;

• Sa fie evaluabil,respectiv sa poata fi exprimat si determinat valoric.