Riscuri financiare și produsele de bancasigurare

Criza financiara este cea mai buna situatie care poate aparea asupra natiunilor si oamenilor pentru ca atrage dupa sine progrese.In perioada de criza se nasc intentiile,descoperirile si marile strategii. Cine depaseste criza se depaseste pe sine insusi, fara a ramane depasit. Cine atribuie crizei esecul, isi ameninta propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile.'' Albert Einstein Inovatia financiara este un proces complex, stringent care a insotit intotdeauna industria serviciilor financiare si care poate fi descris de doua trasaturi fundamentale: tendinta naturala pentru profitabilitate din partea ofertantilor de servicii financiare si incercarea de a satisface nevoile tot mai sofisticate ale consumatorilor unor astfel de servicii. Mecanismele de guvernare in domeniul serviciilor financiare includ procese ample de management al riscurilor care devin din ce in ce mai complexe si mai interconectate odata cu dezvoltarea si tendinta de globalizare a pieselor financiare.

Dar poate cea mai interesanta observatie este aceea ca industria serviciilor financiare isi atinge intotdeauna scopul principal acela de a genera profit, indiferent daca angreneaza pietele financiare intr-un sens pozitiv sau dimpotriva daca raspandesc in randul acestora cel mai inalt si mai contagios nivel de hazard moral si de risc sistemic. Atunci cand industria serviciilor financiare declanseaza un efect atat de negativ in economie asa cum sunt marile crize sau depresiile economice se aduce imediat in atentie o solutie la fel de controversata ca si sistemul financiar in sine si anume reglementarea institutiilor financiare prin diferite politici si metode venite din partea unor asa numite organisme de supraveghere.

Declansarea marii crize economice globale in 2007 pe piata financiara din SUA a scos la iveala vulnerabilitatea sistemului financiar si deficienta politicilor monetare pe aproape toate pietele financiare internationale inclusiv pe cea din Europa.

Astazi Uniunea Europeana depune eforturi imense prin intermediul mecanismelor sale de supraveghere financiara in incercarea de a mentine un echilibru pe pietele financiare de a restabilii increderea si de a masura, detecta si prevenii riscul sistemic care exista la nivelul sistemului bancar european si al conglomeratelor financiare care actioneaza pe aceste piete. Cat de eficienta este interventia guvernelor sau a institutiilor de supraveghere pe pietele financiare pentru economia reala sau cat de acurate si obiective sunt metodologiile si programele implementate, nu reprezinta decat o intrebare care nu si-a gasit niciodata raspunsul in istoria economiei politice.

Externalizarile negative pe care colapsul institutiilor financiare le transmit in economie sunt de dimensiuni colosale si imbraca diverse forme: vanzari fortate de active ,spirale de lichiditate, imprumuturi sub valoarea de piata a colateralului ,subcapitalizare ,rate penalizatoare ale dobanzilor sau falimente speculative. Dar totodata aceste externalitati afecteaza si alti indicatori din economia reala precum rata somajului , creditarea publica ,consumul sau rata inflatiei.

Injectiile de lichiditate oferite de ECB si reglementarile prudentiale propuse de mecanismele de supraveghere atat la nivel macro cat si microeconomic nu sunt suficiente pentru a readuce economia intr-un ritm de crestere sustenabila. Unul dintre motive ar fi acela ca aceste politici de reglementare sunt concepute chiar prin intermediul unei colaborari stranse intre mecanismele de supraveghere si institutiile financiare care urmeaza a fi monitorizate.

Motivatia alegerii acestei teme rezida din constientizarea efectelor pe care sistemul financiar le exercita asupra societatilor umane si implicit asupra mea in calitate de beneficiar al inovatiei financiare si din dorinta de a avea o rezilienta cat mai consolidata fata de aceste efecte. Una dintre cele mai semnificative schimbari in sectorul serviciilor financiare pe parcursul ultimilor ani a fost aparitia si dezvoltarea bancasigurarii. In forma sa