Riscurile Auditului Financiar

1.1. Noţiuni introductive

Evaluarea riscului de audit este efectuată în primele faze ale procesului de planificare a auditului, după colectarea tuturor informaţiilor relevante referitoare la activităţile entităţii şi sistemul de control intern ale acesteia.

Într-o fază preliminară, pe baza procedurilor şi testelor pe care le consideră necesare, auditorul determină şi analizează riscurile care pot influenţa expunerea unei opinii necorespunzătoare în raportul de audit. Efectuarea acestei analize este importantă deoarece în funcţie de riscurile auditului se aleg procedurile de lucru, se stabilesc întinderea procedurilor, testelor şi sondajelor, precum şi modul de aplicare a acestora.

Din punct de vedere al posibilităţilor de a se produce, există riscuri potenţiale şi riscuri posibile.

a) Riscurile potenţiale sunt cele mai susceptibile teoretic de a se produce, dar nici un control nu se exercită pentru a fi prevenite, descoperite şi corectate. Aceste riscuri sunt comune tuturor entităţilor.

b) Riscurile posibile reprezintă acea parte a riscurilor potenţiale pentru care managementul entităţii nu a întreprins măsuri eficiente menite de a le limita. Ca urmare, există o mare probabilitate ca erorile să se producă fără a fi detectate şi corectate.

În exercitarea misiunii sale de audit auditorul se confruntă într-o entitate, cu următoarele tipuri de riscuri :

a) Riscuri generale specifice entităţii;

b) Riscuri legate de natura operaţiunilor tratate;

c) Riscuri legate de conceperea şi funcţionarea sistemelor;

d) Riscuri legate de procedeele şi domeniile semnificative alese de auditori.

a) Riscurile generale specifice entităţii sunt acele riscuri care influenţează ansamblul operaţiilor entităţii şi se referă la :

- Riscuri legate de situaţia economică a entităţii. Situaţia economică diferă în funcţie de situaţia financiară a acestuia. În cazul când entitatea cere o situaţie financiară sănătoasă, fără dificultate, managementul acestuia are tendinţa să ducă o politică conservatoare şi să neglijeze anumite funcţii ale întreprinderii, sau ale managementului (inclusiv aceea de control).

În cazul în care entitatea este în dificultate financiară, conducerea poate avea reacţii necontrolate periculoase, fiind tentată să efectueze operaţiuni ilicite (evaziune fiscală, să apeleze la credite cu dobânzi foarte mai ş.a., sau să amâne luarea unor decizii bune din lipsa mijloacelor financiare.

- Riscuri legate de natura şi complexitatea standardelor şi regulilor. Cu cât aceste nereguli sunt mai complexe, cu atât sunt mai mari sistemele de eroare.

De exemplu, riscul de eroare la evaluarea producţiei în avans, la produsele cu ciclu lung de fabricaţie, este mai mare decât la evaluarea stocurilor din comerţ.

- Riscuri legate de capacitatea gestiunii economico-financiare.

O bună gestionare a resurselor, un proces decizional de calitate, un management performant, determină o reducere a riscului.

- Riscuri legate de sistemul contabil şi sistemul de control intern. Evidenţa tehnico-operativă şi contabilă, trebuie astfel concepute încât să asigure prevenirea, deteriorarea şi corectarea oricăror erori.

Sistemul contabil şi de control intern,organizate şi aplicate cu rigoare, reprezintă mijloace eficiente împotriva riscurilor de erori.

- Riscuri legate de atitudinea conducerii.

Atitudinea conducerii poate contribui la limitarea sau creşterea riscurilor în general, această atitudine poate merge de la ignorarea riscurilor (a celor cu probabilitate mică şi impact scăzut) până la utilizarea de proceduri de control intern detaliate pentru prevenirea şi diminuarea celorlalte categorii de riscuri.

- Riscuri legate de natura operaţiilor tratate.

În contabilitate, riscurile de erori sunt determinate de calitatea şi fiabilitatea sistemului contabil.

- Riscuri legate de conceperea şi funcţionarea sistemelor.

Fiabilitatea şi funcţionarea corespunzătoare a sistemelor contabile şi de control intern, determină diminuarea corespunzătoare a riscurilor.

- Riscuri legate de procedurile şi domeniile semnificative alese de auditori, care sunt determinate în funcţie de experienţa şi pregătirea profesională, de procedeele alese de auditori, care în mod inevitabil prezintă un anumit nivel de risc.