Rolul băncilor în economie - intermediere financiară și bancară

CAP.1. INTRODUCERE ÎN MEDIUL BANCAR

1.1. Scurt istoric al activităţii bancare

Banca este definită ca fiind o entitate de stat sau particulară ale cărei funcţii principale sunt atragerea mijloacelor băneşti temporar disponibile ale clienţilor în conturile deschise ale acestora, acordarea de credite pe diferite termene, efectuarea de viramente între conturile deschise la diferite bănci, emiterea de instrumente de credit şi efectuarea de tranzacţii cu asemenea instrumente, vânzarea-cumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare

Nu se poate vorbi despre bănci, fără a aduce în prim plan rolul crucial pe care l-au avut banii, cu toate formele cunoscute de-a lungul timpului. Însăşi instituţia bancară a apărut tocmai datorită nevoii de a reglementa circulaţia banilor şi de a avea un reprezentat al unei instituţii care să intermedieze activităţile ce implicau folosirea banilor.

Primele forme incipiente ale activităţii bancare au apărut încă din Antichitate, când oamenii foloseau templele pentru a-şi păstra bunurile de valoare şi mărfurile perisabile, iar preoţii le administrau contra unui mic comision. Egiptenii, grecii, fenicienii, asirienii, popoare care aveau o activitatea intensă de comerţ, se ocupau şi cu schimbul de monede şi metale preţioase. Tot în această perioadă, se practica intens împrumutul cu dobândă, care a fost reglementat prin Codul lui Hammurabi.

Datorită dezvoltării comerţului şi necesităţii unor instituţii care să reglementeze împrumutul, dominat până atunci de camătă, apar instituţiile bancare în Grecia şi Roma secolelor VII-VI î.Hr. În Grecia se întemeiază băncile publice, asemănătoare băncilor centrale de astăzi, care aveau roluri suplimentare de colectare a impozitelor şi de batere a monedei proprii.

Sistemul bancar european s-a consolidat treptat, pe măsură ce economia a fost întro continuă expansiune, iar statul s-a implicat prin înfiinţarea băncilor centrale, totul culminând cu emiterea banului de hârtie de către Banca Veneţiei în anul 1637. Piatra de hotar în apariţia băncilor moderne a constituit-o înfiinţarea Băncii din Stockholm (1650) şi, în special, a Băncii Angliei (1694), fiind considerate repere în dezvoltarea instituţiilor bancare.

Pe teritoriul României, activitatea bancară propriu-zisă a fost reglementată prin înfiinţarea Băncii Naţionale a României în anul 1880. Sistemul bancar românesc nu s-a putut dezvolta corespunzător până atunci, datorită circulaţiei monetare descentralizate, cu multitudinea de monede străine care erau folosite pe teritoriul ţării şi datoriă activităţii desfăşurate de zarafi şi cămătari. Aceştia au făcut profituri uriaşe pe seama spolierii celor care aveau nevoie de fonduri sau de monede străine şi care îi apelau pentru astfel de servicii.

1.2. Rolul băncilor în economia secolului XXI

Băncile au devenit instituţii indispensabile vieţii economice contemporane. Ele înlesnesc tranzacţiile comerciale din interiorul sau din exteriorul unei ţări,oferă instrumente pentru efectuarea plăţilor, se implică în schimbul valutar. De asemenea, permit realizarea investiţiilor, fie prin participare directă în finanţarea acestora, fie prin plasamentul şi gestiunea economiilor băneşti.

Aceste instituţii sunt astăzi universul în jurul căruia gravitează banii. Astfel, băncile s-au impus ca autorităţi supreme, datorită puterii pe care o au asupra banilor. Totodată, în contextul epocii moderne, nu trebuie omise mutaţiile care au apărut în relaţiile bancă-client, în produsele şi serviciile oferite şi, nu în ultimul rând, în managementul bancar.

Există trei procese semnificative care sunt luate în considerare în analizarea activităţii bancare actuale :

- tranziţia de la economia centralizată la economia de piaţă, cu ansamblul restructurărilor în activitatea bancară pe care le presupune această etapă în ţările în care se produce;

- creşterea concurenţei în sistemele bancare internaţionale şi evoluţia în direcţia integrării economice şi monetare;

- accentuarea rolului specific al băncilor, de intermediar financiar.

Există trei categorii de intermediari financiari:

1. sistemul bancar cu organismele financiare care au ca funcţie principală crearea de monedă;