Rolul băncilor în economie - intermedierea financiară și bancară

CAPITOLUL 1: STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR SI ROLUL SAU ÎN ECONOMIE

1.1. Conceptul de banca si evolutia bancilor

În esenta, o banca poate fi definita ca o institutie care mobilizeaza mijloace banesti disponibile, finanteaza si crediteaza persoanele fizice si juridice, organizeaza si efectueaza decontarile si platile în cadrul economiei nationale si în relatie cu celelalte state, în scopul de a obtine profit.

Conform art. 3 litera b) din Legea nr. 58/1998 , prin banca se întelege “persoana juridica autorizata sa desfasoare, în principal activitati de atragere de depozite si de acordare de credite în nume si în cont propriu”. Aceasta definitie se axeaza pe ideea ca bancile reprezinta persoane juridice autorizate, punându-se accentual pe faptul ca societatile bancare nu pot functiona fara autorizatia data de catre Banca Nationala a României.

O alta definitie a bancii întâlnita în literatura de specialitate din tara noastra, care poate fi considerata mai completa decât cele anterioare este aceea conform careia banca este o “institutie financiara si de credit, de stat sau particulara, ale carei functii principale sunt: 1) atragerea mijloacelor banesti temporar disonibile ale clientilor în conturile deschise acestora; 2) acordarea de credite pe diferite termene; 3) efectuarea de viramente între conturile clientilor si de transferuri în conturile deschise la alte banci; 4) emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente;5) vânzarea - cumpararea de valuta si alte operatiuni valutare.”

Figurativ, banca este “templul” banilor. Activitatea ei este în mare masura oculta si misterioasa. Aici este implicat sectorul bancar, dar mai ales forta pe care o reprezinta banii, capitalul în complexitatea sa. Pentru depunatorul titular al unui cont, cel mai adesea o persoana particulara, banca este suverana, puterea sa fiind data de bogatia ei. Pentru cel care doreste sa contracteze un împrumut, banca este autoritatea absoluta pentru ca dispune de un fel de drept de veto: daca refuza acordarea creditului, cel în cauza trebuie sa renunte la investitii, mai ales în cazul unei întreprinderi aflata în dificultate financiara.

Cu privire la aparitia bancilor, aceasta este legata de punerea în circulatie a unui anumit tip de bani, diferit de cel al monedei din metal pretios sau al monedei cu valoare intrinseca, si anume crearea monedei fiduciare.

În lucrarea “Moneda si credit” se precizeaza faptul ca desi în cursul Evului Mediu au aparut, în legatura cu intensele schimburi comerciale din Bazinul Meditareanean, o suita întreaga de banci care sa mijloceasca platile, “despre banci, în plenitudinea termenului, nu se poate vorbi decât o data cu aparitia bancilor care si-au propus emisiunea de bilete de banca.”

În secolele XII-XVI au aparut mai multe organizatii bancare, ca Banca de Venetia (1171), Banca de Barcelona (1341), Banca de san Giorgio (1407), Banca de Milano (1593). Dar, banci autentice, moderne, pot fi considerate Banca de Amsterdam (1608), Banca de Hamburg (1619), Banca de Stocholm (1650).

Pe masura evolutiei societatii, bancile au evoluat si ele de la banca de emisiune la cea de viramente, de depozite, de afaceri, banca comerciala, de institutie de reglementare, pâna la banca electronica.