Rolul cheltuielilor publice pentru apărare națională și implicații ale acestora

Capitolul 1 Conţinutul, structura si rolul cheltuielilor publice pentru apărare naţională

1.1 Rolul cheltuielilor publice pentru apărare naţională în societăţile moderne

Apărarea reprezintă o activitate umană complexă. Din punct de vedere conceptual, se poate constata că a avut o evoluţie constantă de-a lungul timpului. În prezent, el acoperă domenii diverse. În sens larg, termenul apărare desemnează „ansamblul măsurilor şi dispoziţiilor de orice natură care are drept obiect asigurarea, în orice moment, în orice împrejurare şi împotriva oricărei forme de agresiune, a securităţii şi integrităţii teritoriului, cât şi viaţa populaţiei” . Cu alte cuvinte, această noţiune se referă la acţiunile şi măsurile pe care le adoptă fiecare stat în parte, pentru protejarea vieţii cetăţenilor săi, a bunurilor şi teritoriului naţional, pentru garantarea independenţei şi unităţii statale, a odinii sociale şi a democraţiei constituţionale. În esenţă, apărarea vizează asigurarea securităţii cetăţenilor statului.

Statul, ca ansamblul instituţiilor în care puterea publică este supusă dreptului, are pe lângă drepturi şi o serie de obligaţii faţă de cetăţenii ce-l compun. Printre acestea din urmă se numără asigurarea condiţiilor ca locuitorii săi să-şi organizeze şi să-şi ducă viaţa şi activitatea în deplină securitate. În acest context, statul asigură apărarea teritoriului naţional şi, implicit, pe cetăţenii săi împotriva oricărei agresiuni militare externe, dar şi a pericolelor şi ameninţărilor diverse, asimetrice şi simetrice apărute şi derulate pe plan intern. De asemenea, statul acordă ajutor umanitar, în ţară şi în afara acesteia, în caz de calamităţi naturale sau accidente cu urmări grave, veghind, totodată, la respectarea ordinii sociale impuse prin norme legitime şi legale.

Un rol important în îndeplinirea obligaţiilor statului faţă de cetăţenii săi îl joacă armata, ca instituţie acreditată cu folosirea legitimă a forţei. Practic, armata naţională este formată din diferitele organizaţii şi mijloace militare pe care un stat le consacră punerii în practică a politicii sale de apărare. Dimensiunile armatei, structura acesteia pe arme, pe unitati si mari unitati, capacitatile specific ale comandantilor, formele de pregatire a campaniilor, durata actiunilor militare, aspectele de instruire a trupelor etc. tot atatea elemente care oglindesc gradul de dezvoltare a fiecarui stat in parte.

Ca orice sistem social, armata a presupus şi presupune mari eforturi de dotare, înzestrare şi de asigurare curentă. În cea mai mare parte a lor, victoriile de pe câmpul de luptă s-au justificat şi prin nivel de dotare şi de înzestrare a trupelor, prin modul în care s-au asigurat condiţiile material de pregătire şi ducere a campaniilor militare. Conflictele “moderne” au accentuat atât rolul dezvoltării tehnologice (sisteme integrate de arme de nivel tehnologic ridicat, digitizarea câmpului de luptă etc.), cât şi pe cel al logisticii militare (aria de curpindere, structura, cantităţile, viteza de transport, costurile s.a.). De exemplu, costurile războiului din Golf s-au ridicat, probabil, la circa 45-50 miliarde de dol ari, din care, susţinerea logistică a fost evaluate la cel puţin 11,1 miliarde dolari.

Trebuie ţinut cont, pe de o parte, de mărimea acestor armate, de alianţele lor, de bugetele puse în joc, de potenţialele economice şi producţia de apărare , iar pe de altă parte de modelele lor de organizare, de nevoile de dispunere geografică sau de dislocare.

1.2 Conţinutul economic al cheltuielilor publice pentru apărare naţională şi formele acestora

În fiecare ţară, apărarea naţională reprezintă o componentă importantă a strategiei de asigurare a siguranţei naţionale şi, în acelaşi timp, exprimă conţinutul funcţiei externe a statului.

Pentru apărarea naţională se alocă an de an importante resurse financiare. Aceste resurse servesc întreţinerii şi funcţionării armatelor naţionale, participării la diferite alianţe militare, purtării de războaie sau înlăturării urmărilor acestora, menţinerii de baze militare pe teritorii străine, ajutoare militare acordate altor ţări.

Cheltuielile de apărare sunt cheltuieli neproductive, care consumă definitiv o parte din produsul intern brut; privite din această perspectivă, ele trebuie să prezinte o tendinţă de reducere şi în multe state există o preocupare pentru micşorarea resurselor destinate scopurilor militare.