Rolul Fondului Monetar Internațional în Contextul Crizei Financiare Actuale

Rezumat

În prezenta lucrare se urmăresc anumiţi paşi pentru ca lucrurile să fie cât mai bine înţelese de toţi cititorii. Astfel că, se pleacă de la o scurtă introducere despre Fondul Monetar Internaţional cu privire la apariţie şi evoluţie în timp.

Pe scurt: Fondul Monetar Internaţional este un organism care a luat fiinţă la Bretton Woods, în iulie 1944, în urma lucrărilor Conferinţei monetare şi financiare a Naţiunilor Unite, datorită faptului că ţările se aflau sub presiunea cotei aurului, care fusese introdusă după Primul Război Mondial.

Ca şi principale obiective şi responsabilităţi ale FMI întâlnim furnizarea unui bun global şi anume stabilitatea financiară, susţinerea creşterii echilibrate a comerţului internaţional, promovarea unei stabilităţi a cursului de schimb şi evitarea deprecerii monedei în scopuri competitive, eliminarea restricţiilor aspura schimburilor valutare, promovarea cooperării internaţionale, asigurarea accesului ţărilor membre la resursele Fondului Monetar Internaţional.

Fondul Monetar Internaţional este“o instituţie publică, înfiinţată cu banii puşi la dispoziţie de plătitorii de taxe din lumea întreagă. Acest aspect trebuie memorat deoarece nu dă socoteală nici cetăţenilor care îl finanţează, nici celor ale căror vieţi le afecteazâ. În schimb dă socoteală ministerelor de finanţe şi băncilor centrale aparţinând guvernelor lumii.”

După această introducere se trece la prezentarea propriu-zisă a rolului FMI în contextul crizei din anii ’30 şi a celei actuale, astfel:

Datorită necesităţii existenţei unui organism cu putere de acţiune la nivel mondial, a apărut Fondul Monetar Internaţional, care prin competenţele pe care le deţine, poate ajuta statele care prezintă probleme ca şi deficitul balanţei de plăţi. Marea Criză din acea perioadă a avut profunde cauze monetare şi comerciale, dar şi frecvente devalorizări competitive ale monedelor naţionale, utilizate de diverse state cu podere în comerţul internaţional.

Criza economică mondială care a început cu prăbuşirea creditelor ipotecare în Statele Unite în 2007, şi care s-a răspândit în întreaga lume în 2008 a fost precedată de mari dezechilibre în fluxurile globale de capital.

Putem afirma că recesiunea ce a avut loc în SUA, a contaminat într-un ritm destul de rapid, atât la nivelul pieţei de capital, cât şi al tuturor regiunilor şi sectoarelor lumii. Astfel, datorită crizei financiare, a apărut şi criza întregului sistem economic care a făcut posibilă o înrăutăţire a condiţiilor de creditare, dar şi o restrângere economică în ansamblu, toate aceste probleme fiind operate de anumiţi factori locali.

Introducere

Fondul Monetar Internaţional este un organism care a luat fiinţă la Bretton Woods, în iulie 1944, în urma lucrărilor Conferinţei monetare şi financiare a Naţiunilor Unite, datorită faptului că ţările se aflau sub presiunea cotei aurului, care fusese introdusă după Primul Război Mondial.

La această coferinţă au participat 45 de state care, la 22 iulie 1944, au semnat acordurile de costituire a Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi ale Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD). Înfiinţarea propriu-zisă a Fondului Monetar Internaţional a avut loc în 27 decembrie 1945 şi a început să funcţioneze la 1 martie 1947.

În prezent FMI este alcătuită din 187 de ţări membre, făcând din acesta o instituţie globală. România a aderat la Fondul Monetar Internaţional în anul 1973.

Ţările care au aderat la FMI între 1945 şi 1971 au fost de acord să păstreze ratele lor de schimb (valoarea monedelor lor în termeni de dolarul SUA şi, în cazul Statelor Unite, valoarea dolarului în termeni de aur), raportate la ratele care ar putea fi ajustate numai pentru a corecta un "dezechilibru fundamental" în balanţa de plăţi, şi numai cu acordul FMI. Acest sistem, cunoscut sub numele de sistemul de la Bretton Woods, a dominat până în 1971, când guvernul SUA a suspendat convertibilitatea dolarului în aur.

Până la începutul anilor 1960, valoarea dolarului SUA faţă de aur, în cadrul sistemului de la Bretton Woods a ratelor de schimb fixe, a fost văzută ca supraevaluată. O creştere considerabilă a cheltuielilor interne privind programele de reglementare din Marea Societate şi o creştere a cheltuielilor militare cauzate de războiul din Vietnam au înrăutăţit treptat supraevaluarea dolarului.

Sistemul de la Bretton Woods s-a dizolvat între 1968 şi 1973. În august 1971, preşedintele SUA, Richard Nixon a anunţat "temporar" suspendarea convertibilităţii dolarului în aur. În timp ce dolarul a luptat în cea mai mare parte din anii 1960, pentru menţinerea parităţii stabilite la Bretton Woods, această criză a marcat defalcarea sistemului. O încercare de a revigora ratele de schimb fixe a eşuat şi, până în martie 1973 principalele valute au început să plutească una împotriva celuilalte.