Rolul impozitelor directe în formarea veniturilor bugetare

Introducere

Sistemele fiscale evoluează continuu spre o aspirație râvnită de umanitate de milenii - echitatea. Această ascensiune este anevoiasă, uneori întâmplându-se și alunecări înapoi. La atingerea obiectivului justeței, dreptății, corectitudinii în fiscalitate contribuie impunerea directă. Impozitele directe în prezent s-au extins esențial și s-au diversificat amplu, devenind majoritare în veniturile publice în țările cu economie dezvoltată. În economiile de tranziție, sistemele de impunere directă sunt abia în devenire, fapt ce actualizează studierea aspectelor teoretice și practice ale impozitelor directe.

Actualitatea temei de cercetare este condiționată de necesitatea estimării rolului pe care îl au impozitele în formarea veniturilor bugetare. Așa cum sursa primordială și majoritară de asigurare a statului cu finanțe publice în Republica Moldova sunt impozitele și taxele fiscale, modificarea cotelor impozitelor are o influență directă asupra modificării volumului veniturilor bugetare. Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic si social, iar modul concret de manifestare a acestuia se diferențiază de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta.

Principiile impuse de stat fiecărui cetățean reprezintă beneficiul bunăstării în ziua de mâine. Taxele și impozitele constituie procedeele nemijlocite de conducere a unei economii concurențiale, politica fiscală fiind chemată să stabilească obiectivele economice și sociale ce urmează a fi atinse în procesul mobilizării și repartizării resurselor. Ca rezultat, politica bugetară din R. Moldova este modernizată continuu și tinde să constituie un sistem transparent și stimulatoriu pentru desfășurarea activității economice.

Întreprinzătorii, dar și persoanele fizice, sunt obligați să participe la formarea bugetului public. Pe plan social, rolul taxelor și impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor, statul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între clase și grupuri sociale, între persoanele fizice și cele juridice.

Impozitele au o mare importanță în procesul de dezvoltare al economiei naționale în general. În dependență de cum este dusă politica fiscală în cadrul unui stat se stimulează sau invers se stopează interesul cetățenilor de a duce o activitate economică.

CAPITOLUL I. Caracteristica impozitelor directe.

Impozitele directe reunesc o bună parte din ansamblul modalităților de extragere a valorii în favoarea autorităților publice. Ele alcătuiesc o diversitate extinsă de instrumente fiscale bazate pe mecanismul impunerii nemijlocite a materiei impozabile.

Datorită faptului că materia impozabilă este personalizată, impozitele directe sunt individualizate.

Caracterul individual al impozitelor directe constituie atât caracteristica definitorie, cât și trăsătura determinantă a lor.

Impozitele directe, de regulă, sunt suportate efectiv de subiectul lor - persoana fizică sau juridică care obține venituri, posedă avere, practică activități ce constituie materia impozabilă.

Deoarece se cunoaște exact mărimea obiectului impozabil, se poate judeca despre puterea contributivă a subiectului impozitului, fapt ce admite posibilitatea diferențierii cotelor de impozitare în funcție de venitul, averea sau situația personală a contribuabilului. Anume aceasta este însușirea centrală a impozitelor progresive.

Impozitele directe au termene de plată precis stabilite, fapt convenabil pentru plătitori și important pentru administrarea fiscală.

În așa mod, impozitele directe, datorită individualizării, diferențierii și progresivității impunerii, corespund într-o măsură mare principiului de echitate fiscală. Acest fapt motivează ponderea sporită și rolul important al impozitelor directe în formarea resurselor financiare publice în țările dezvoltate economic.

Impozitele directe, mai ales cele pe avere, obiecte materiale și activități, sunt mai puțin sensibile la conjunctura economică, asigurând astfel stabilitate fluxurilor de venituri publice.

Aceste impozite, mai cu seamă cele pe venituri, sunt eficiente ca un instrument economic utilizat pentru stimularea sau frânarea anumitor procese economice.

Totodată, impozitele directe sunt relativ mai costisitoare în asieta lor: un efort suplimentar necesită stabilirea certă a materiei impozabile și a mărimii ei, supravegherea evoluției cantitative și calitative a ei, evidența contribuabililor, lucrul individual cu ei etc. Cu toate acestea, impozitele directe, datorită justeței lor, și-au adjudecat o mai mare preferabilitate, devenind, în final, mai eficiente, atât financiar, cât și moral.

Impozitele directe reprezintă forma cea mai veche de impunere, care s-a ivit și s-a practicat în perioadele cele mai timpurii de apariție a relațiilor financiare. Pe parcursul dezvoltării istorice, ele au suferit variate modificări, cauzate de condițiile social-economice specifice fiecărei perioade. Inițial aveau o răspândire largă impozitele așezate pe diferite obiecte materiale și genuri de activități.

Ulterior au apărut și s-au extins impozitele stabilite pe diferite venituri.

În epoca modernă, impozitele directe s-au dovedit a fi cele mai eficace instrumente de promovare a politicii macroeconomice și de influențare asupra comportamentului agenților economici și al cetățenilor, mai ales în context stimulatoriu cu orientare spre creșterea economică.

Impozitele directe sunt multiple și diverse. În funcție de subiectul impozitului, impozitele directe se împart în impozite directe pe persoane fizice și impozite directe pe personae juridice.

În funcție de nivelul bugetului în care se varsă, impozitele directe se grupează în:

- impozite directe generale de stat;

- impozite regionale;

- impozite directe locale.

Impozitele directe, în funcție de modul de utilizare, se divizează în:

- impozite directe exoterice (comune);

- impozite directe speciale.

Impozitele directe cu destinație comună, încasându-se la bugetul de stat, își pierd identitatea și se folosesc la finanțarea tuturor genurilor de cheltuieli publice, pe când cele cu destinație specială se folosesc la finanțarea obiectivelor în prealabil stabilite.

Impozitele directe, conform caracterului obiectului impunerii, se împart în două grupe: impozite de tip real și impozite de tip personal.