Cuprins
- I. Locul şi rolul impozitelor indirecte în sistemul fiscal din România 3
- I.1 Politica fiscală 3
- I.2 Caracterizarea generală a impozitelor 5
- I.3 Sistemul bugetar – buget public consolidat 9
- I.4 Concurenţa fiscală 10
- I.5 Taxa pe valoarea adăugată 12
- I.6 Accizele 15
- I.7. Taxele vamale în sistemul fiscal din România 17
- II. Studiu de caz privind impozitele indirecte 20
- II.1 Analiza evolutiei impozitelor în veniturile bugetului de stat şi locul impozitelor indirecte 20
- II.2 Ponderea impozitelor indirecte în PIB pe anii 2004- 2008 23
- II.3. Aşezarea şi perceperea unui impozit indirect la nivelul unui agent economic 37
- III. Concluzii 40
- Bibliografie 42
Extras din proiect
I. Locul si rolul impozitelor indirecte in sistemul fiscal din Romania
I.1 POLITICA FISCALĂ
Politica fiscală reprezintă un instrument important prin care statul poate acţiona în vederea creşterii şi dezvoltării economice. Totodată, politica fiscală reprezintă un atribut al suveranităţii naţionale şi o componentă a politicii economice a fiecărei tări, contribuind la finanţarea cheltuielilor publice şi la redistribuirea veniturilor.
Încă de la constituire Comunitatea Economică Europeană şi-a propus să promoveze o dezvoltare armonioasă a activităţii economice a statelor membre, cu scopul dezvoltării continue şi echitabile, oferind o creştere rapidă a nivelului de trai, o stabilitate sporită şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre statele membre.
În cadrul U.E., responsabilitatea politicii fiscale revine în principal statelor membre. Rolul U.E. este de a compatibiliza sistemele fiscale naţionale, nu numai între ele dar şi în raport cu obiectivele urmărite prin Tratatele fundamentale.
Măsurile fiscale decise de statele membre care au în vedere existenţa pieţei commune nu trebuie să împiedice libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalului sau să distorsioneze concurenţa. Eficacitatea fiscalităţii se poate observa atât din modul în care impozitele şi taxele se reîntorc la bugetul de stat sub forma calităţii serviciilor cât şi în modul în care ele asigură, în mod sustenabil , menţinerea şi extinderea bazei de impozitare. Relaxarea fiscală este un pilon important prin care statul poate detensiona mediul de afaceri din România, stimula iniţiativa privată si de a încuraja oficializarea economiei ascunse. O fiscalitate ridicată comportă o serie de ameninţări la adresa economiei reale: rigidizează evoluţia şi restructurarea ofertei interne şi ascunde o parte din activitatea economică faţă de contabilizarea naţională. Politica fiscală este un ansamblu de instrumente de intervenţie ale statului prin impozite şi taxe.
Politica fiscală, se constituie în cadrul activităţii autorităţii publice locale de percepere şi utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului public şi furnizării de servicii şi bunuri publice.O asemenea activitate declanşează un proces de redistribuire,în măsura în care resursele prelevate de către stat sunt dirijate unor destinatari,care le utilizează conform dorinţei lor,diferită de aceea a posesorilor iniţiali.
Prin politica fiscală se stabileste volumul resurselor financiare, precum şi provenienţa resurselor financiare.
Obiectivele politicii fiscale arată impactul pe care aceasta îl are asupra economiei,impact care poate fi favorabil sau nefavorabil.Obiectivele politicii fiscal-bugetare sunt strâns correlate cu funcţiile politicii şi efectele lor asupra economiei naţionale preum şi cu rezultatele obtinute prin folosirea impozitelor si a împrumuturilor de stat.
Instrumentele politicii fiscale arată modul în care se constituie şi acţionează în procesul de aplicare a impozitelor, taxelor şi celorlalte mijloace de colectare a veniturilor bugetare. Eficacitatea politicii fiscale rezultă din consecinţele pragului de suportabilitate a presiunii fiscale prin reducerea efortului productiv, fraudă şi evaziune fiscală, evaziune internaţională.
Consolidarea predictibilităţii, stabilităţii şi transparenţei politicii fiscale este un obiectiv prioritar pentru guvern în următorii ani. Politica fiscală este concepută astfel încât să susţină obiectivele de convergenţă, prin menţinerea deficitului bugetar la un nivel prudent cu scopul continuării procesului de dezinflaţie şi menţinerii deficitului extern în limite sustenabile, prin stimularea unor rate de colectare îmbunătăţite, prin promovarea de măsuri de lărgire a bazei de impozitare şi creşterea calităţii cheltuielilor publice. Consolidarea calităţii finanţelor publice circumscrisă într-un cadru bugetar coerent pe termen mediu reprezintă obiectivul prioritar al Guvernului, iar succesul său constituie condiţia principală pentru atingerea obiectivului bugetar pe termen mediu şi pentru promovarea unei funcţionări eficiente a stabilizatorilor automaţi.
În ceea ce priveşte obiectivul specific pe termen mediu, am pornit de la premisa că deficitul guvernamental structural va fi de 0,9% din PIB în 2011. Acest nivel asigură o marjă suficientă de siguranţă pentru evitarea depăşirii limitei de 3 % din PIB a deficitului bugetar, în condiţiile apariţiei unor posibile şocuri adverse la adresa ritmului de creştere economică.
Eforturile pe termen mediu ale Guvernului sunt îndreptate către furnizarea unor servicii publice îmbunătăţite, care să cuprindă un sistem de învăţământ şi pregatire profesională de calitate ridicată, o reţea modernă şi sigură de transport şi servicii prompte şi eficiente de sănătate, prin creşteri susţinute ale investiţiilor nete în sectorul public, inclusiv utilizarea eficientă a fondurilor de la Uniunea Europeană. În plus, se vor lua măsuri pentru crearea unor condiţii propice în scopul menţinerii sustenabilităţii finanţelor publice pe termen lung.
Administrarea cu eficienţă a resurselor financiare este esenţială pentru acest obiectiv, pentru a permite îmbunătăţiri susţinute ale rezultatelor politicii fiscale pe termen lung. În acest sens, introducerea bugetului pe programe, creşterea flexibilităţii cheltuielilor şi consolidarea cadrului bugetar pe termen mediu pe trei ani în planificarea financiară guvernamentală vor asigura obţinerea sporurilor de eficienţă anticipate pentru cheltuielile sectorului public.
Reforma legislaţiei fiscale impune reducerea continuă a scutirilor şi exceptarilor acordate la plata impozitelor şi a taxelor, cu scopul creşterii transparenţei mediului de afaceri, îmbunătăţirii competiţiei şi lărgirii bazei de impozitare.
Viziunea fiscală trebuie să fie calitativă şi prin stimularea iniţiativei şi prin respectul faţă de asumarea riscului.
În mod obişnuit, fiscalitatea este o formă de integrare a contribuabilului într-un circuit economic în care el, pe de o parte, contribuie la alimentarea sistemului iar pe de altă parte este beneficiar al politicilor publice.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Rolul Impozitelor Indirecte in Formarea Resurselor Bugetare ale Romaniei.doc