Rolul Impozitelor Indirecte în Sistemul Fiscal din România

INTRODUCERE

În ultimii ani, politica fiscală din România nu a reuşit să evite deficitele excesive – deşi a existat această intenţie – şi nu a acţionat eficient asupra deficitului cvasi-fiscal.

Reforma fiscală a avut ca strategie crearea unui sistem de impozite care, pe termen lung, să se alinieze la cele similare ale ţărilor europene, iar pe termen scurt, să răspundă condiţiilor concrete ale diferitelor etape de transformare a economiei. Astfel, s-a recurs la ajustarea sau implementarea unor instrumente fiscale care să asigure, în primul rând, procurarea veniturilor bugetului public, urmând ca pe parcurs – pe măsura creării cadrului administrativ adecvat şi a unei pieţe care să ofere o bază cât mai diversificată de impozitare – să se restructureze şi să se contureze un sistem fiscal adecvat scopurilor economice pe termen lung.

Sistemul fiscal este expresia voinţei politice a unei comunităţi umane organizate,fixată pe un teritoriu determinat şi dispunând de o autonomie suficientă pentru a putea ,prin intermediul organelor care le reprezintă,să se doteze cu o întreagă serie de reguli juridice şi fiscale.

Sistemul fiscal,alături de alte sisteme (monetar sau bănesc,de credit sau financiar),urmăreşte realizarea obiectivelor politicii economice şi sociale a statului.

Lucrarea de faţă, intitulată „Rolul impozitelor indirecte in sistemul fiscal din România”, este structurată pe trei capitole, astfel:

I. Capitolul I, intitulat „Aspecte generale privind impozitele în cadrul economiei de piaţă”, care cuprinde o integrare a impozitelor în cadrul economiei, tratând conţinutul şi clasificarea impozitelor, precum şi rolul acestora în cadrul economiei de piaţă.

II. Capitolul II, intitulat „Rolul taxei pe valoarea adăugată si a accizelor in sistemul fiscal din Romania”, prezintă evoluţia acestor impozite de-a lungul timpului.

III. Capitolul III, analizează evoluţia fluxurilor fiscale indirecte, în România, în perioada 2005-2010, precum şi proiecţia acestora pentru perioada 2010-2012.

Aderarea la piaţa unică, la spaţiul economic şi social comunitar a depins de politicile economice promovate în economia de schimb, politica monetară, reforma economiei publice, politica socială etc. Deşi politica fiscală constituie doar una dintre politicile care se impun a fi promovate în economie, sub aspect tehnic aceasta este influenţată de impactul celorlalte asupra structurilor economico – sociale.

CAPITOLUL I.

ASPECTE GENERALE PRIVIND IMPOZITELE INDIRECTE ÎN CADRUL ECONOMIEI DE PIAŢĂ

1.1. Aspecte generale privind sistemul fiscal

Sistemul fiscal reprezintă un sistem complex,alcătuit dintr-o diversitate de elemente,care interacţionează şi care influenţează structura şi comportamentul sistemului,contribuind la realizarea obiectivelor sale.

1.1.1. Conceptul de sistem fiscal

Corespunzător primei abordări (mai restrânsă) ,sistemul fiscal este văzut ca totalitatea impozitelor dintr-un stat.Cea de-a doua abordare (extinsă) îl defineşte prin prisma elementelor componente şi a relaţiilor dintre elementele care formează acest sistem.Conform celei de a doua abordări ,sistemul fiscal se defineşte ca ansamblul de concepte ,principii, metode,procese cu privire la o mulţime de elemente (materie impozabilă,cote),între care se manifestă relaţii care apar ca urmare a proiectării ,aşezării şi perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale în scopul realizării obiectivelor sistemului.

Indiferent de natura lor (economică,socială,tehnică),toate elementele sistemului fiscal sunt reglementate juridic ,asigurând preluarea reglementată a unor părţi din produsul intern brut ,de către stat,în procesul redistribuirii şi consumului.

Sistemul fiscal este un sistem deschis ,deoarece,pe de o parte ,mediul economico-social acţionează asupra sa,modificându-l sau orientându-l,iar pe de altă parte ,sistemul fiscal acţionează asupra mediului,în mod direct sau indirect.

Ficare stat şi-a adoptat propriul sistem fiscal ,mai mult sau mai puţon perfecţionat,în strânsă legatură cu gradul de dezvoltare economică,socială şi militară. În măsura în care statul suveran din punct de vedere politic îşi poate exercita o putere fiscală absolută pe teritoriul său,se poate vorbi de suveranitate fiscală. Pentru ca un sistem fiscal să dispună de autonomie fiscală completă (suveranitate fiscală),este necesar ca aceasta să întrunească urmatoarele cerinţe:

-exclusivitatea aplicării,care presupune faptul că se aplică într-un teritoriu geografic determinat ,fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau un sistemunitar de bugete;