Rolul și Funcțiile Impozitelor

CAPITOLUL I

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND OBLIGATIILE FISCALE

1.1. Continutul, rolul si functiile impozitelor. Principiile si criteriile impunerii

Procesul de finantare a activitatilor statului în domenii cum sunt apararea,ordine publica, functionarea organelor administratiei publice, educatie, sanatate, cultura, arta, securitate si protectie sociala precum si în domeniile economice cum sunt transporturi, energie, comunicatii, cercetare, protectia mediului si cerinta interventiilor sale prin actiuni adecvate asupra fluctuatiilor conjuncturale ale mediului economic, au determinat sporirea nevoilor sale financiare precum si o diversificare a surselor de finantare.

Impozitele reprezinta o categorie financiara a carei aparitie si evolutie se afla în legatura cu statul si relatiile banesti. Radacina etimologica a acestei notiuni provine din limba latina de la cuvântul „ impositus”.

Impozitele, ca procedeu financiar principal de mobilizare a fondurilor banesti necesare statului, au aparut si sunt cunoscute din antichitate, evoluând în forme multiple în toate perioadele istorice, pastrându-si importanta pâna în zilele noastre. Evolutia istorica a fost însotita, îndeosebi în perioada contemporana, de caracterizari si teorii doctrinare care justifica necesitatea si rolul impozitelor precum si de principii privind asezarea si încasarea acestora.

Pe masura ce organizarea statala se dezvolta, aceasta este însotita de impozitul permanent perceput pe cale de autoritate. Treptat el începe sa fie reformat de conducatorii de state, iar el însusi, la rândul sau, sta la baza reformelor la care statul a fost supus de-a lungul timpului. Statele moderne si-au bazat dezvoltarea economiilor si extinderea puterii lor, în mare parte, pe fiscalitate, fie ca aceasta era suportata numai de catre proprii cetateni sau de cetatenii altor state aflate într-o forma sau alta de dependenta fata de respectivul stat.

Pâna în prezent nimeni nu a putut înlocui acest mijloc de finantare si de sustinere a statului.

Functiile impozitului conturate de-a lungul timpului ce stau la baza impozitelor.

Cea mai importanta functie a impozitelor se manifesta în plan financiar, întrucât ele au constituit si constituie mijlocul principal de preocupare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. În statele dezvoltate, impozitele, taxele si contributiile asigura opt sau noua zecimi din totalul resurselor financiare ale statului în tarile în curs de dezvoltare aceasta pondere este mai mica, fiind cuprinsa între cinci si noua zecimi. În perioada postbelica tendinta caracteristica pentru evolutia impozitelor si taxelor o reprezinta cresterea continua a acestora, în expresia relativa si absoluta.

De aceea, functia cea mai importanta a impozitelor este aceea de asigura mobilizarea veniturilor necesare statului pentru acoperirea cheltuielilor publice. În conceptia teoriei economice clasice asupra impozitelor acestea reprezinta unica functie a lor ca mijloc de preocupare a resurselor banesti pentru trezoreria publica. Ele nu trebuie sa fie nici mobilizator si nici inhibitor al economiei.

Teoria economica moderna aseaza la temelia explicarii necesitatii functiilor

impozitelor si alte ratiuni, alaturi de cea financiara si anume functii economice si sociale legate de utilizarea acestora ca instrumente de interventie a statului în economie, având calitatea de pârghie fiscala.

În zilele noastre, in conditiile complexe ale functionarii mecanismelor pietei concurentiale, în practica financiara contemporana se evidentiaza o anumita accentuare a rolului impozitelor pe plan economic, aspect ce rezulta din practica statelor moderne de a folosi impozitele ca mijloc de interventie în viata economica. Impozitul are atât rolul alimentarii cu fonduri la bugetul statului, cât si acela al unui factor de echilibru în economie.

Din ratiuni economice satul poate diferentia tratamentul fiscal al contribuabililor pentru a stimula dezvoltarea activitatilor dorite de societate si pentru descurajarea celor indezirabile. Astfel, el este in prezent activizat ca pârghie fiscala în cadrul economiei.

Sunt cunoscute aspectele practice ce reflecta utilizarea structurilor tehnice ale impozitelor pentru interventie în viata economica si sociala: actiuni în scop natalist ( impozitul pe celibat ), asigurarea unei anumite egalizari sociale a indivizilor ( impozitul pe succesiuni cu caracter de confiscare, progresivitatea cotelor de impozitare în functie de nivelul veniturilor), folosirea impozitului pentru orientarea activitatilor economice ( variabilitatea cotelor, exonerarea partiala temporara si deduceri în functie de activitatea economica, utilizarea taxelor vamale si a accizelor ). Astfel, de la rolul primordial de a asigura venituri statului pentru acoperirea cheltuielilor publice, s-a ajuns la utilizarea impozitului pentru obtinerea de efecte pe plan economic si social.

Functia interventionista a impozitelor se manifesta în urmatoarele directii:

- aceea de a incita ( investitiile, asigurarile, exportul );

- aceea de a inhiba ( consumul de produse daunatoare sanatatii, poluarea mediului, formarea de averi excesive );

- aceea de a proteja anumite ramuri, sectoare sau produse autohtone, prin intermediul taxelor vamale.

Impozitelor le revine si un important rol social, ce se concretizeaza prin utilizarea lor ca instrument al redistribuirii unei parti importante a produsului intern brut. Ratiuni de ordin social stau la temelia tratamentului fiscal diferentiat în politica fiscala: nu toti contribuabilii care obtin venituri de marime egala suporta la fel impozitul. Utilizarea impozitului ca instrument al politicii sociale a statului are loc prin diferentierea marimii lui tinând seama si de criterii cum sunt: numarul de persoane aflate în întretinere, starea de sanatate, starea civila, vârsta etc. Totodata si procesul de alocare a veniturilor bugetare pe beneficiari reprezinta un mijloc de redistribuire a unei parti din P.I.B. În practica fiscala actuala a statelor se accepta ideea de diferentiere a sarcinilor fiscale pe criterii sociale. În acest sens se accepta si impozitul negativ aspect concretizat in faptul ca anumite categorii ale populatiei beneficiaza de utilitati acoperite din veniturile publice de o valoare mai mare decât contributia lor la constituirea veniturilor bugetare, pe seama impozitelor mai mari pe care le platesc alti contribuabili. Aceasta strategie fiscala nu trebuie sa duca la deformarea aplicarii principiilor economice specifice economiei de piata si sa conduca la un egalitarism fiscal.