Rolul și importanța impozitelor indirecte în formarea bugetului de stat

Introducere

Începând cu anul 1994, în România, este parcursă o perioadă de tranziţie ce se caracterizează prin profunde modificări, atât în sfera vieţii politice, cât şî în cea a vieţii economice şi sociale, ca urmare a alinierii ţării noastre la normele şi practicile europene şi internaţionale.

Pârghia economico-finaciară utilizată pentru stimularea dezvoltării economice este o categorie economică cu ajutorul căreia statul acţionează asupra interesului economic al unei colectivităţi determinate sau al membrilor acesteia luaţi în mod individual pentru realizarea unui anumit obiectiv.

Între pârghiile economico-financiare folosite de stat pentru reglarea economiei naţionale un loc important îl ocupă impozitele, taxele şi contribuţiile.

Politica financiară urmăreşte coordonarea strictă a veniturilor şi cheltuielilor publice şi realizarea echilibrului financiar pe seama resurselor interne; întărirea puterii de cumparare al leului pe plan intern şi raport cu alte monede şi realizarea unei circulaţii moderne echilibrate; folosirea cu înaltă eficienţă şi responsabilitate a fondurilor încredinţate spre valoficarea agenţiilor economici publici; participarea diferitelor categorii de populaţie în funcţie de venituri, la constituirea fondurilor financiare, ale societăţii, promovarea fermă a principiului echităţii în domeniul impozitelor şi taxelor de la populaţie.

În vederea integrării ţării noastre în structurile Uniunii Europene a fost necesară adoptarea relaţiilor şi pârghiilor financiare, a întregului sistem financiar la cerinţele impuse de Uniunea Europeană în vederea făuririi unei economii eficiente, competitive sub toate aspectele.

Majoritatea statelor lumii îşi asigură finanţarea cheltuielilor publice pe seama resurselor fiscale. Unele preferă impozitele directe – pe venit şi pe avere - în timp ce altele se sprijină cu precă dere pe impozitele indirecte – pe consum, import-export etc.

Colaborarea cu Uniunea Europeană presupune asigurarea cadrului legal şi instituţional cunoscut sub denumirea de ,, acquis comunitare”.

În domeniul fiscal, atenţia Uniunii Europene este îndreptată în primul rând spre impozitele indirecte, acquis-ul comunitar referindu-se la taxa pe valoarea adăugată, accize şi taxe vamale.

Procesul armonizării impozitelor indirecte cuprinde acele măsuri care sunt necesare pentru garantarea creării şi funcţionării pieţei interne unice astfel încât să fie revenită distorsiunea concurenţei şi să facă posibilă desfinţarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor.

Stabilirea, administrarea şi folosirea veniturilor din impozite reprezintă o problemă foarte importantă, bine reglementată prin însăşi Constituţia României.

Capitolul 1 Impozitele principala sursă de venit a bugetului de stat

1.1. Noţiuni privind impozitele, definiţie, rolul, conţinutul şi caracteristicile acestora

Constituirea resurselor financiare publice se realizează, în principal, pe seama impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor prelevate de la persoane juridice şi fizice.

Impozitul exprimă contribuţia bănească obligatorie a persoanelor fizice şi juridice stabilită prin lege la bugetul statului, cu titlu definitiv sau nerambursabil şi fără echivalenţă directă şi imediată, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Prin urmare, rolul principal al impozitului se manifestă în plan financiar, el reprezentând mijlocul principal de procurare a resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Din această definiţie, rezultă trăsăturile principale ale impozitului, şi anume:

• În primul rând, impozitul reflectă contribuţia obligatorie în formă bănească a persoanelor fizice şi juridice la bugetul de stat şi bugetele locale. Dreptul de a institui impozite revine organelor puterii centrale şi locale.