Rolurile FMI și ale politicilor de tranziție la economia de piață în Europa

INTRODUCERE

Odata cu destramarea comunismului, o serie de tari se gaseau in fata unor noi perspective, in cautarea unei noi identitati economice, in interdependenta cu celelalte tari aflate in stadii diferite de dezvoltare. Conturarea unor prioritati macroeconomice, stabilizarea principalilor parametrii economico-sociali, precum si definitivarea unei strategii de trecere la o economie de piata functionala, in care dominante sunt proprietatea privata, in cadrul unui pluralism al formelor de proprietate, libera initiativa a agentilor economici in fundamentarea deciziilor economice, stabilirea preturilor in functie de fluctuatia libera a cererii si ofertei, necesitau sprijin si asistenta financiara din partea organismelor financiare internationale. Implicarea Fondului Monetar International in realizarea procesului de tranzitie la economia de piata concurentiala a fost deosebit de controversata, cu privire atat la efectele programelor de macrostabilizare asupra conditiilor sociale din tara asistata, cat si ale numarului si intensitatii conditionarilor din cadrul programelor de reforma.

Rolul organismelor financiare internationale este deosebit de disputat in ultimii ani, ca urmare a gestionarii defectuoase a crizelor financiare care au marcat sfarsitul secolului trecut, dar si a imposibilitatii anticiparii declansarii crizelor si a implementarii de masuri cu efect anti-criza. Cu toate ca sistemul de la Bretton Woods a pus bazele cooperarii internationale a statelor in vederea stabilitatii monetare, dezvoltarii relatiilor comerciale intre statele membre, imbunatatirii balantei de plati externe, inlaturarii rapide a restrictiilor si a discriminarilor din calea platilor si transferurilor determinate de tranzactiile curente, alinierii monedelor nationale la un anumit curs, considerat fix in raport cu dolarul american ce reprezenta etalonul monetar al sistemului, in prezent se cere reformarea sistemului monetar international, adaptarea acestuia la fluctuatia rapida a cursurilor de schimb, ca urmare a liberalizarii pietelor de capital, ca o consecinta a procesului de globalizare.

Acest proiect se doreste a fi o prezentare a interventiilor FMI in zona central-est europeana, in special in Romania, ca factor important de macrostabilizare prin programele de reforma initiate, soldate atat cu costuri sociale considerabile ca somaj, scaderea nivelului de trai pe o perioada scurta de timp, cat si cu stabilizarea principalelor echilibre macroeconomice pe termen mediu si lung.

Proiectul prezinta in primul capitol elementele definitorii ale functionarii sistemului monetar international, rolul jucat de FMI in reformarea sistemului monetar international, avand ca obiectiv principal crearea unor programe de ajustare necesare pentru echilibrarea balantelor de plati ale tarilor membre, definirea convertibilitatii monedelor tarilor membre in jurul paritatii, instituirea DST ca principal instrument de rezerva, etalon al sistemului, incurajarea ocuparii si a cresterii economice, facilitati acordate tarilor membre in vederea redresarii economiilor lor nationale, insotite de reforme structurale atent monitorizate de FMI. Sistemul monetar international actual are in vedere stabilitateafluctuatiilor monetare, identificarea costurilor si beneficiilor flotarii ratelor de schimb, impactul acestora asupra economiilor in curs de dezvoltare, incurajarea cresterii economice globale. In acest context se incadreaza si optica FMI-ului care incurajeaza tarile in curs de dezvoltare la schimbarea mentalitatii in ceea ce priveste folosirea banilor publici, a resurselor financiare, in virtutea economiei de piata, a legilor concurentiale. Programele FMI au contribuit la scoaterea din impas a creditorilor si investitorilor, acestia actionand adesea in mod iresponsabil, ceea ce a creat instabilitate in cadrul sistemului monetar international. FMI a impus anumite conditii celor care cer imprumuturi dar nu si celor care le acorda, banii pe care FMI i-a imprumutat si conditiile pe care le-a impus au creat posibilitatea tarilor debitoare de a-si respecta obligatiile mai bine decat ar fi facut-o in alte conditii. In acest mod indirect, FMI acorda asistenta bancilor internationale si altor creditori.

In capitolul al doilea se analizeaza modul de actiune al programelor de macrostabilizare ale FMI, rolul jucat de acestea in realizarea procesului de tranzitie la economia functionala de piata, costurile sociale pe care le genereaza implementarea lor si succesul, respectiv insuccesul aplicarii acesteia, atat in forma pura, recomandata de FMI, cunoscuta sub denumirea de abordarea „big-bang” sau terapia de soc, cat si in forma adaptata, cunoscuta sub denumirea de „gradualism”.

Recomandarea FMI de liberalizare a economiei, de extindere a pietelor financiare, sprijinite prin programe de restructurare sub egida sa s-a soldat cu cresterea operatiunilor speculative de capital, dezastruoase pentru economiile al caror sector financiar era slab dezvoltat. Prescrierea unor programe de austeritate bazate atat pe politici fiscale si monetare restrictive, cat si pe echilibrarea balantei de plati externe, a insemnat pentru tarile in tranzitie eforturi deosebite, insotite de puternice recesiuni, explozii sociale, indatorare externa. Cresterea ratei dobanzii in vederea protejarii monedei nationale a condus, de cele mai multe ori, la speculatii si intensificarea recesiunii.

In cel de-al treilea capitol analizez modul de actiune al FMI in Romania cu accent pe instituirea principiilor economiei de piata concurentiale, pe crearea premiselor instaurarii comportamentelor rationale ale agentilor economici. Aplicarea masurilor de reforma initiate de FMI au ca scop oferirea de lichiditati necesare restructurarii economiei. Ca agent economic rational, FMI impune respectarea principiilor economice, respectiv alocarea eficienta a resurselor. Eliberarea oricarei transe de lichiditati din acordul stand-by este conditionata de aplicarea unor masuri de reforma care transmit semnale pozitive investitorilor straini, precum si pietei financiare internationale in ansamblu. Insistenta FMI asupra masurilor restrictive (reducerea inflatiei, a masei monetare, reforme fiscale) a avut ca obiectiv controlarea masei monetare si comprimarea acesteia in directia macrostabilizarii si a reducerii inflatiei; totodata, aceste masuri au dus la mari contradictii ale fluxurilor de lichiditati si de capital, intre agentii economici si buget.