România și IDU

Indicele de dezvoltare umană

-Conceptul de dezvoltare umană este mult mai profund şi mai complex relevând mult mai multe aspecte decât orice alt indicator sau chiar serii detaliate de indicatori statistici. De aceea prin investițiile în resurse umane cu ajutorul cheltuielilor publice social – culturale adică prin învățământ, cultură și sănătate.

Dezvoltarea umană se referă la posibilităţile prin care generaţiile prezente şi viitoare îşi pot manifesta pe deplin opţiunile în orice domeniu economic, social, cultural sau politic fiind aşezat în centrul acţiunilor destinate dezvoltării. Astfel, aspectele multiple ale dezvoltării umane de la creşterea economică la ocuparea populaţiei până la legătura existentă între sexe, protecţia mediului şi libertăţile individuale sunt considerate într-o viziune integratoare insistându-se pe extinderea posibilităţilor de manifestare a opţiunilor individuale.

Din gama largă a opţiunilor acestora, trei sunt considerate esenţiale: longevitatea, educaţia şi standardul de viaţă. Acestea „ stau la baza” indicelui de dezvoltare umană (I.D.U.) care oferă o măsură simplificată, dar utilă a unei realităţi complexe.

A fost calculat în fiecare an, începând din 1990, pentru a determina evoluţia unor aspecte fundamentale ale dezvoltării umane relevate de indicatori din ce în ce complecşi, pe baza acestuia încercându-se o clasificare a statelor lumii.

Indicatorii care stau la baza calculării indicelui de dezvoltare umană sunt speranţa de viaţă la naştere, gradul de alfabetizare şi gradul de cuprindere în învăţâmânt (ultimele două reflectând nivelul de educaţie), precum P.I.B./ locuitor exprimat în U.S.D. şi calculat la paritatea puterii de cumpărare (P.P.C.), ca măsură a standardului de viaţă.

Pentru a furniza o imagine mai completă asupra dezvoltării umane, începând din 1995 au fost calculaţi şi indici specifici ai dezvoltării umane care ia în considerare şi alte aspecte ale bunăstării.

Astfel, indicele sexo-specific de dezvoltare umană (I.S.D.U.) şi indicele de participare a femeilor (I.P.F.) sunt instrumente complexe care reflectă inegalităţile dintre femei şi bărbaţi în termenii dzvoltării umane. În timp ce I.S.D.U. evaluează evoluţia dezvoltării umane ţinând cont de inegalităţile în ansamblu dintre femei şi bărbaţi, I.P.F. măsoară inegalităţile dintre femei şi bărbaţi înregistrate în planul oportunităţilor economice şi politice.

În anul 1997, s-a lansat conceptul de sărăcie, exprimat prin indicele de sărăcie umană (I.S.U.). Astfel, dacă I.D.U. ia în considerare evoluţia generală a componentelor elementare ale dezvoltării umane, I.S.U. se concentrează asupra deficitelor sau lipsurilor.

Indicele dezvoltării umane este o mărime relativă care are la bază un set de norme alese pentru valorile maxime şi minime ale fiecărei componente. Astfel, speranţa de viaţă la naştere variază între 40 şi 85 de ani, gradul de alfabetizare al adulţilor de la 0% la 100%, iar GNI-PPP/locuitor între 290 şi 64000.

În funcţie de durata medie a vieţii, se detaşează statele cu speranţa de viaţă la naştere ridicată fiind în medie de 77 de ani, statele cu o speranţă de viaţă scăzută sub 50 de ani, la acestea adăugându-se grupa statelor cu o speranţă de viaţă în jur de cca 66 ani.

Nivelul veniturilor exprimat prin GNI/ locuitor calculat la P.P.P. relevă de asemenea diparităţi importante. Sunt considerate state cu venituri ridicate cele în care GNI/locuitor este superior sau egal valorii de 10.000 U.S.D. în 2008. În această categorie sunt incluse 66 de state dintre care 34 sunt în Europa. O altă categorie o reprezintă statele cu venituri medii, considerate între 2000 şi 10.000 U.S.D. în care sunt cuprinse un număr de 68 de state. Ultima categorie este reprezentată de statele cu venituri reduse, acestea situându-se sub 2000 U.S.D. şi include un număr de 38 de state.

Nivelul de instruire reflectă de asemenea diferenţe semnificative la nivek mondial. Numeroşi indici pot fi luaţi în considerare pentru a măsura nivelul de instruire: proporţia studenţilor în cadrul unei populaţii, procentul populaţiei care a frecventat o şcoală secundară, procentul populaţiei analfabete. Pentru aceasta, ultimul indicator este fără îndoială cel mai semnificativ.

Conceptul de alfabetizare face apel la un ansamblu de aptitudini referitoare la scris şi citit, la care se adaugă competenţe aritmetice de bază (capacitate de calcul) şi cunoştinţe elementare practice.

Rata de alfabetizare indică în ce măsură învăţâmântul primar şi programele de alfabetizare a adulţilor au reuşit să inculce populaţiei aceste competenţe fundamentale.

Conceptul de alfabetizare este adesea redus la o definiţie simplă: aptitudinea de a scrie şi de a citi înţelegând o frază simplă referitoare la viaţa de zi cu zi. Determinarea ratei de alfabetizare ar trebui să aibă în vedere măsurarea aptitudinii de a citi, a scrie şi a număra a unei persoane în contextul său social.

Cu toate acestea, organizarea unor asemenea acţiuni în cadrul recensămintelor naţionale ar implica costuri materiale şi de timp. Astfel, că fiecare stat are propria manieră de a considera „analfabetizmul”. În unele ţări este considerată analfabetă orice persoană care a frecventat mai puţin de 4 ani de şcoală. Cu toate acestea, nu este obligatorie o legătură între analfbetism şi frecventarea sau nu a unui mediu şcolar. Analiza sapţială a ratei alfabetizării aduţilor reflectă diferenţieri între statele industrializate şi statele mai puţin dezvoltate.

Pe primele locuri cu un procent de 99% se situează statele Europei de nord şi vest, S.U.A., Australia şi Japonia. Celelate state europene prezintă de asemenea valori ridicate ale acestei rate, numărul analfabeţilor situându-se în general între 3 şi 5 %. La cealaltă extremă se situează state din Asia de Sud şi de Sud-Vest( India, Irak), Africa( Egipt, Maroc) sau America Latină (Haiti) cu un procent de peste 50% analfabeţi, iar în state, precum Ciad, Gambia, Mali, peste 70% din populaţie este analfabetă. În ansamblu statele ca având o dezvoltare umană ridicată, prezintă o rată a alfabetizării de 98,5 %, în timp ce ţările considerate ca având o dezvoltare umană mai scăzută prezintă o rată a alfabetizării de circa 48,8%, respectiv o pondere de peste 50% analfabeţi.

Media diferitelor variabile ce compun I.D.U. reflectă nivelul atins în dezvoltarea umană în fiecare ţară. Valorile I.D.U. sunt cuprinse între 0 şi 1; cu cât valoarea indicelui este mai mare cu atât este mai mică distanţa rămasă de parcursă de către o ţară până la nivelul maxim al dezvoltării umane, (care presupune o speranţă de viaţă de 85 de ani, alfabetizare universală şi un venit pe cap de locuitor de circa 60.000 U.S.D.) posibil de atins la un moment dat.

Indicele dezvoltării umane, 2010

În prezent, în categoria statelor cu dezvoltare umană foarte ridicată , respectiv la care valoare indicelui de dezvoltare umană depăşeşte sau este egal cu 0,900, se încadrează un număr de 38 de state din care 23 se situează în Europa. În categoria statelor cu dezvoltare umană ridicată, respectiv cu valori ale indicelui de dezvoltare umană cuprinse între 0,800 şi 0,900 se încadrau un număr de 44 de state. În categoria statelor cu dezvoltare umană medie se regăseau 74 de state, în care valoarea indicelui de dezvoltare umană se situează între 0,500-0,800 în timp ce grupul statelor cu dezvoltare umană redusă include 23 de state cu valori ale IDU ce nu depăşeau 0,500.