Selecția Proiectelor de Investiții

INTRODUCERE

Investiţiile joacă rolul de element generator în orice activitate economică, ceea ce face ca o firmă să se nască, să-şi desfăşoare activitatea sau să modernizeze şi să dezvolte capacitatea de producţie. Evaluarea investitiilor ne permite sa alegem dintre proiectele concurente, pe acelea care conduc la atingerea obiectivului major in finante, respective, cresterea valorii investitiei de capital. Iar toate acestea nu se pot realiza fara o perfecta selectie a proiectelor de investitii, etapa a procesului decizional de investire descrisa in prezentul referat.

Lucrarea este structurată pe 4 capitole, cuprinzând elemente teoretice şi aplicaţii practice. Capitolul I intitulat „Investiţiile – factorul primordial al dezvoltarii economiei” prezintă aspectele introductive ale noţiunii de „investiţie”, cu accent pe noţiunea de investiţii la nivelul firmei. De asemenea, este necesară o clasificare bine fundamentată a investiţiilor, precum şi impactul realizării unei investiţii asupra strategiei unei întreprinderi. În ultima parte a acestui capitol sunt definite noţiunile de proiect de investiţii şi program de investiţii, precum şi evidenţierea caracteristicilor investiţiilor.

Capitolul al doilea, intitulat “Eficienţa economică şi decizia de investiţii” prezintă conceptul de eficienţă, subliniind principalele sale componente – efecte/rezultate şi eforturi/cheltuieli – precum şi tipologia acestora. De asemenea, va fi descrisa procedura de selecţie a proiectelor de investiţii la nivelul firmei şi elemente introductive, selective privind evaluarea şi analiza proiectelor de investiţii.

Al treilea capitol „Indicatori şi metode de apreciere a proiectelor de investiţii” prezinta succesiv principalii indicatori, respectiv: raportul dintre veniturile totale actualizate şi costurile totale actualizate, valoarea actualizata neta, indicele de profitabilitate si rata interna de rentabilitate a unui proiect de investitii, incheindu-se cu o aplicatie practica privind acesti indicatori.

Capitolul patru denumit „Selectarea proiectelor de investiţii” va prezenta atat modalitatea de corectarea a parametrilor proiectului expuşi riscurilor, cat si selectarea proiectelor de investitii.

Bineinteles, lucrarea se incheie cu prezentarea concluziilor pentru fiecare din cele 4 capitole si totodata cu notele bibliografice ce au rolul de a indica sursele folosite in elaborarea acesteia. Referatul se sprijina pe o bibliografie ampla in domeniul investitiilor, al eficientei economice, al luarii deciziilor, in management si teorii economice.

Cap. I

INVESTIŢIILE – FACTORUL PRIMORDIAL AL DEZVOLTARII ECONOMIEI

1.1. Conceptul de investiţii

Investiţiile reprezintă factorul primordial în strategia dezvoltării economiei naţionale, a tuturor ramurilor şi domeniilor de activitate, a sporirii veniturilor, condiţie a creşterii nivelului de trai.

Orientările şi obiectivele cercetării economice, în etapa actuală, acordă o atenţie deosebită domeniului investiţiilor.

Conceptul de investiţie a fost şi este dezbătut în teoria economică din toate ţările, fiind exprimate mai multe opinii cu privire la conţinutul şi sfera de cuprindere a acestora.

Accepţiunea cea mai des întâlnită pentru definirea investiţiilor este aceea de cheltuială sau plasament de sume băneşti la un moment iniţial, pentru a obţine efecte ulterioare, iar numeroşi economişti, din diverse ţări, au căutat să surprindă cât mai multe aspecte legate de conţinutul şi mecanismul investiţiilor.

Un prim aspect în definirea investiţiilor se referă la faptul că acestea sunt opusul consumului imediat, care înseamnă distrugerea unei părţi din valoarea creată, în fapt, distrugerea de avuţie, investiţiile urmărind tocmai contrariul. În modelele de creştere economică ale lui Keynes, Harrod, Domar, investiţiile sunt considerate ca fiind egale cu economiile.

Economistul francez P. Aftalion afirmă că investiţiile reprezintă renunţarea la sursele băneşti lichide actuale contra speranţelor în obţinerea unor resurse viitoare, evident mai mari, care vor fi obţinute în timp.

O definiţie mai concretă este dată de P. Masse, care consideră că investiţiile reprezintă o cheltuială actuală, certă, realizată pentru obţinerea ”unor efecte viitoare, de cele mai multe ori incerte”. P. Masse stabileşte patru elemente esenţiale pentru o investiţie:

- Subiectul, reprezentat de cel care investeşte (persoană fizică sau juridică);

- Obiectul, reprezentând lucrul, întreprinderea, firma, utilajul etc., deci modul în care se concretizează investiţia;

- Costul, reprezentând efortul suplimentar, cert, actual consumat pentru obţinerea acelui obiect concret;

- Efectele valorice, rezultate prin realizarea investiţiei, care se obţin în viitor şi reprezintă în realitate, o speranţă mai mult sau mai puţin certă.

Peumans arată că a investi reprezintă a dobândi bunuri concrete, a plăti azi un cost în vederea obţinerii de venituri viitoare, renunţarea la o satisfacţie certă imediată în favoarea unei serii de speranţe repartizate în timp.

O altă definiţie dată de economiştii ruşi şi americani subliniază că nu este suficientă considerarea investiţilor ca o simplă cheltuială, ci trebuie avute în vedere două sensuri pentru o mai corectă delimitare a noţiunii de investiţie şi anume:

a. investiţia este o cheltuială, reprezentând o sursă financiară avansată şi consumată în prezent pentru a obţine efecte viitoare;

b. investiţia este în acelaşi timp, o acţiune, o lucrare concretizată în utilaje, construcţii etc., deci, multitudinea de active fixe şi circulante prin care se obţin întreprinderi noi, se modernizează, se reutilează sau se dezvoltă cele existente.

Cu alte cuvinte, investiţia trebuie analizată sub un dublu aspect:

 financiar;

 material sau fizic,

iar necorelarea celor două elemente face, practic nerealizabilă o investiţie.

În România noţiunea de investiţie are două accepţiuni:

• în sens larg, investiţiile sunt definite ca plasarea unor sume de bani în diferite domenii: economic, social, cultural, administrativ, militar etc., pentru a construi şi achiziţiona utilaje, instalaţii, clădiri, pentru a pregăti personal, în vederea realizării de noi tehnologii etc., dar şi pentru hârtii de valoare, angajamente în operaţii comerciale, bancare sau operaţii de bursă, inclusiv operaţii speculative;

• în sens restrâns, din punct de vedere economic, investiţiile se referă doar la cheltuielile prin care se creează sau se achiziţionează noi capitaluri fixe şi circulante, productive şi neproductive, pentru înlocuirea, modernizarea sau dezvoltarea unor active fixe existente în economie.

Există mai multe moduri de abordare a investiţiilor dupa cum se poate observa in figura urmatoare: