Cuprins
- Glosar.1
- Abrevieri.3
- Rezumat.4
- 1. Introducere.5
- 1.1Scurt istoric al fondurilor structurale si de coeziune.6
- 1.2Cadrul legal.7
- 2.Obiectivele politicii de coeziune.9
- 3. Instrumentele financiare ale politicii regionale.10
- 3.1 Fondul European de Dezvoltare Regională – FEDR.10
- 3.2 Fondul Social European – FSE.12
- 3.3 Fondul de Coeziune – FC.12
- 3.4 Fonduri complementare.13
- 3.5 Proiecte majore.14
- 3.6 Politica de dezvoltare rurală.15
- 4. Alocarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune.15
- 5.Fondurile structurale în România.19
- 5.1 Alocarea Fondurilor Structurale si de Coeziune.19
- 5.2 Legislaţia naţională în domeniul gestionarii fondurilor structurale.21
- 5.3 Cadrul programmatic.22
- 5.3.1 Planul Naţional de Dezvoltare.22
- 5.3.2 Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013.23
- 5.3.3Programele Operaţionale.23
- 5.3.4 Documente Cadru de Implementare( Programele Complement).24
- 5.4 Mecanismele de implementare.26
- 5.5 Parteneriatul.27
- 6. Condiţiile pentru a beneficia de fondurile structurale.27
- 6.1 Cum se obtine finanţarea?.28
- 6.2 Ce cofinanţare trebuie pentru un proiect realizat cu fonduri structurale?.29
- 6.3 În ce monedă se vor face plăţile către beneficiari?.29
- 6.4 Cum este proiectul eligibil?.29
- 7. Studiu de caz : POS CCE.30
- 8. Concluzii.34
- Bibliografie.36
Extras din proiect
FONDURILE STRUCTURALE ŞI DE COEZIUNE
Rezumat
Politica de coeziune, adoptata de Uniunea Europeană nu se poate materializa fără exis-tenţa unor fonduri structurale. Disparitatile economice şi sociale dintre ţările membre ale Uniu-nii Europene, precum şi între regiunile apartinând UE sunt reduse prin intermediul acestor ins-trumente. Integrarea României în Uniunea Europeană în 2007 şi utilizarea fondurilor structu-rale, în prezent şi în viitor, reprezinta o oportunitate care contribuie la dezvoltarea economica a ţării noastre. Scopul politicii de coeziune este de a susţine dezvoltarea economică în toate zonele şi regiunile UE. Însă, dezvoltarea economică poate părea un deziderat greu de atins de către re-giunile slab dezvoltate care nu au capacitatea de a atrage fondurile europene. Fenomenul de concentrare a procesului de creştere prin absorbţia mai consistentă a fondurilor în zonele dez-voltate a statelor membre, rămâne un obstacol în calea reducerii disparităţilor. Zonele şi regiu-nile dezvoltate au capacitate de absorbţie şi gestionare a fondurilor în timp ce zonele mai puţin dezvoltate sunt deseori incapabile de a le atrage şi utiliza. Astfel de zone trebuie să se confrunte cu provocarea de a crea cadrul capabil să absoarbă şi să utilizeze fondurile.
Cuvinte cheie: fonduri structurale, politica de coeziune, dezvoltare economică, programe operaţionale, absorbţia fondurilor.
1. Introducere
De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht privind Uniunea Europeană în noiembrie 1993, consolidarea coeziunii economice si sociale a devenit, din punct de vedere ofi-cial, unul dintre obiectivele Uniunii Europene, pe lângă înfiintarea pietei interne si a Uniunii Economice si Monetare. De-a lungul istoriei integrării europene postbelice s-a acordat tot mai multă importantă coeziunii. Însă, pe măsură ce Uniunea se extindea, realizarea coeziunii econo-mice si sociale a devenit mai dificilă, deoarece statele membre deveneau tot mai eterogene.
Respectarea principiului unitate în diversitate este unul dintre obiectivele Uniunii Euro-pene. Un deziderat, însă, greu de atins, întrucât, disparităţile existente între statele fondatoare, încă din momentul constituirii Uniunii Europene, s-au accentuat pe măsura creşterii în intensitate a integrării şi a etapelor succesive de extindere. În acest moment, Uniunea Europeană cuprinde 27 de state care formează o comunitate şi o piaţă internă de peste 493 milioane de cetăţeni, dispa-rităţile de natură economică şi socială între aceste ţări şi cele 268 de regiuni fiind semnificative . Aşadar, o regiune din patru are Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor mai mic decât 75% din media PIB a celor 27 de state. Credibilitatea UE depinde de capacitatea de a da răspunsuri pe măsură pentru diferite probleme, într-o varietate de scenarii, în condiţiile acesteo noi ordini euro-pene şi mondiale .
Politica de coeziune reprezintă instrumentul comunitar prin care se promovează conver-genţa economică. Necesitatea acesteia a apărut odată cu integrarea ţărilor mai puţin dezvoltate şi cu adâncirea procesului de liberalizare a circulaţiei bunurilor şi a factorilor de producţie. Feno-menul se datorează pieţei, care nu este în masură să genereze o convergenţă economică, ci mai degrabă realizează o accentuare a divergenţelor.
Aşadar, politica de coeziune se fundamentează pe principiul solidarităţii financiare, oferind sprijin statelor şi regiunilor mai puţin dezvoltate sau care se confruntă cu dificultăţi structurale în scopul creării de locuri de muncă şi creşterii competitivităţii. Peste o treime din bugetul Uniunii Europene este alocată politicii de coeziune pentru a reduce diferenţele de dezvoltare dintre regiuni şi disparităţile dintre cetăţeni în ceea ce priveşte nivelul de bunăstare.
1.1 Scurt istoric al fondurilor structurale şi de coeziune
Încă de la început, politica de coeziune a reprezentat una dintre cheile construcţiei europene. De fiecare dată când Uniunea Europeanã a realizat o etapă fundamentală în evoluţia sa, această politică a făcut un salt cantitativ şi calitativ. Coeziunea socială reprezintă un element im-portant în dezvoltarea unui sistem economic.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sisteme de Finantare.doc