Sisteme de Plăți

INTRODUCERE

Progresele deosebite realizate în domeniile informaticii şi telecomunicaţiilor au revoluţionat societatea şi au schimbat radical relaţiile bancă – client şi chiar conceptul despre bancă. Noile tehnologii au devenit atât un catalizator al marilor schimbări de care beneficiază consumatorii de servicii bancare, cât şi un suport pentru bănci care încearcă să răspundă noilor cerinţe.

Apariţia banilor electronici a reprezentat un pas decisiv în perfecţionarea sistemelor de plăţi care a adus importante avantaje clienţilor bancari prin facilităţile create de transmitere rapidă a fondurilor şi reducere substanţială a costurilor tranzacţiilor, precum şi autorităţilor monetare prin posibilităţile de reglare şi supraveghere a sistemului monetar şi în special al celui bancar.

Revoluţia digitală a avut drept rezultat faptul că orice informaţie poate fi redusă în prelucrare la un flux, iar plata – banii informaţie în general - devine doar o formă de informaţie digitală. De aceea, trecerea la sistemele electronice de plăţi şi informatizare completă a procesului de transmitere a drepturilor de proprietate asupra informaţiei–bani a fost un fenomen natural în evoluţia sistemului financiar – bancar.

În literatura de specialitate, plăţile electronice - sunt definite ca o formă electronică, complet informatizată şi automatizată, de organizare a relaţiilor de plăţi între participanţii la o tranzacţie, pe baza unui set de reguli şi proceduri operatorii. Într-o variantă mai pragmatică, specialiştii de la Banca Mondială, consideră că operaţiunile financiare electronice reprezintă utilizarea mijloacelor electronice în scopul schimbului de informaţii, al transferului de simboluri sau reprezentãri ale valorii şi a executãrii de tranzacţii într-un mediu comercial. Acest concept cuprinde patru canale: transferul electronic de fonduri, interschimbul de date electronice, transferul de instrucţiuni de plată şi confirmarea plăţii.

Legislaţia românească (Regulamentul BNR nr. 4/2002), bazată pe cea comunitară, consideră că o plată electronică reprezintă orice operaţiune de plată iniţiată prin intermediul instrumentelor de plată electronică prin care se pot retrage sume în numerar, efectua plăţi pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii, plata obligaţiilor către autorităţile administraţiei publice şi transferuri de fonduri între conturi.

Trăsătura fundamentală a unui sistem electronic de plăţi constă în rapiditatea cu care circulă informaţia-bani. Datorită infrastructurii ce integrează sistemul de reglementare, sistemul informatic şi cel de telecomunicaţii, informaţia ajunge să circule aproape instantaneu, adică în timp real.

Plăţile electronice au evoluat destul de rapid şi s-au diversificat întru-un interval relativ scurt de timp, în special după anul 1990. In prezent, se cunosc mai multe modalităţi de plată diferenţiate din punct de vedere al tehnologiei folosite si a segmentelor de piaţă cărora se adresează.

O plată presupune întotdeauna un transfer de fonduri, dar un asemenea transfer nu este întotdeauna o plată. Plăţile electronice reprezintă transferuri de fonduri iniţiate de o mare varietate de instrumente de plată, cum ar fi cardurile, cecurile electronice, ordinele sau instrucţiunile de plată sau transfer electronice, prin tranzacţii care au loc la diferite terminale de plată reale, fixe sau mobile, sau virtuale şi sunt destinate achitării contravalorii unui produs sau serviciu care a fost achiziţionat