Sisteme de Sănătate Comparate

In “Raportul asupra sănătăţii în lume – 2008”, Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte sistemul de sănătate prin ”totalitatea organizaţiilor, instituţiilor şi resurselor consacrate ameliorării sănătăţii”.

Obiectivul ideal în politica sanitară este asigurarea unei asistenţe medicale de calitate, la nivele performante, sub un raport cost - eficientǎ maximală. Resursele umane şi materiale mobilizate pentru atingerea acestui ideal constituie un sistem de îngrijiri de sănatate (SIS). Acesta este adoptat politic, fiind adaptat caracteristicilor economice şi sociale ale societăţii.

Este un subsistem al planului general de protecţie socială. Nu există înca un model perfect, sistemul fiind diferit de la o ţară la alta. Totuşi, pot fi descrise patru modele principale

Pe plan mondial se produc schimbări în sistemele de sănătate, schimbări care urmaresc eliminarea sau reducerea disfuncţiunilor apărute atat în ţările democratice cu o economie de piata stabilă, cât şi în ţările care au avut o economie bazată pe monopolul de stat al factorilor de producţie cu un sistem de planificare centralizat, rigid şi de comandă.

Nemulţumirile care au generat procesul de reformare a sistemelor îngrijirilor de sănătate (SIS) au fost prezente atat in masa contribuabililor (utilizatorilor), a medicilor şi a instituţiilor sanitare (a furnizorilor de îngrijiri) cât şi a autorităţilor publice şi administrative. Insatisfacţiile erau datorate: creşterii cheltuielilor pentru sănătate într-un ritm greu de suportat, fără ameliorarea substanţială a stării de sănătate, insuficienţa acoperire a populaţiei cu servicii, absenţa unor mecanisme eficiente de asigurare a calităţii, volumul exagerat de munca zilnică, insuficienţa elementelor de stimulare , ineficienţă managerială etc.

Condiţiile pe care ar trebui să le îndeplinească un Sistem de Ingrijiri de Sănătate (SIS) corespunzător ( după Maxwell):

a)acoperirea generală a populaţiei cu servicii de sănătate ;

b)accesibilitate promptă la servicii;

c)pertinenţă faţă de nevoi;

d)echitate;

e)posibilităţi de alegere;

f)eficacitate;

g)eficienţă înaltă;

h)acceptabilitate socială largă;

i)responsabilitatea statului de sănătate publică.

Nici un Sistem de Ingrijire de Sănătate (SIS) nu a putut răspunde integral acestor criterii de aceea toate sistemele sunt în reformă, fiind supuse modificărilor cerute în timp de nevoile în schimbare ale practicii medicale, ale societăţii şi ale rezervelor disponibile .

Schimbările din Sistemele de Ingrijiri de Sănătate(SIS) pot fi:

• Revolutive(brutale);

• Evolutive(silenţioase);

Cele revolutive (brutale) presupun modificări structurale, de fond ca cele ce au generat modelele SIS (Beveridge,Bismark,Semasko) dar şi ca încercările care se fac în prezent în ţările Europei Centrale şi de Răsărit, şi care vizează în principal proprietatea asupra factorilor de producţie, sursele şi sistemul de finanţare a SIS, alocarea resurselor, sistemele de plată a furnizorilor de îngrijiri.

Schimbările evolutive (silenţioase) care au loc în ţările cu economie de piaţă stabilizată (Anglia,Olanda,Germania) au adus ameliorări sistemelor existente, fără înlocuirea lor, fără distrugerea şi destructurarea lor.

Obiectivele principale ale reformelor SIS în Europa – sunt subordonate pricipiilor ce guverneaza politica europeană a OMS: “Sănătate pentru toţi “

Principii:

a) Egalitatea şanselor ;

b) Etica acţiunilor de politică sanitară;

c) Participarea activă a populaţiei;

d) Promovarea sănătăţii şi prevenirea bolilor;

e) Prioritatea îngrijirilor primare de sănătate ;

f) Acţiunea intersectorială;

g) Cooperarea internaţională.

Obiectivele reformelor în Sistemul Ingrijirilor de Sănătate (SIS) din Europa:

1.echilibrarea alocării resurselor financiare (teritorial şi între categorii de servicii) şi controlul costurilor;

2.reducerea inechităţilor în ofertă şi accesul la servicii;

3.îmbunătăţirea gradului de satisfacţie a furnizorilor şi utilizatorilor de îngrijirii;

4.ameliorarea eficacităţii şi impactului SIS asupra stării de sănătate (output si outcome);

5.reducerea utilizării inadecvate a tehnologiilor moderne;

6.corectarea stimulării inadecvate a consumului medical (consumul indus de oferta);

7.introducerea competiţiei controlate: între furnizorii publici şi /sau privaţi, organizaţii de asigurari.

8.separarea furnizorilor de servicii (medici,spitale) de cumpărători (deţinătorii de fonduri);

9.stabilirea unor relaţii contractuale între furnizorii şi cumpărătorii de servicii ;

10.plata medicilor şi a instituţiilor pe baza unor criterii de performanţă;

11.introducerea unor mecanisme de asigurare a calităţii îngrijirilor de sănătate;

12.introducerea metodelor manageriale moderne în conducerea serviciilor de sănătate;

13.descentralizarea SIS prin deconcentrare, devoluţie si delegarea autorităţii.

Ţările din Europa Centrală şi Răsărit caută să modifice baze structurale ale SIS anterioare pentru a le face concordante cu principiile democratice şi regulile unei economii de piaţă în formare. Transformarea, în perioada de tranziţie este anevoioasă, cu capcane, costistoare şi de durată.

Reformele SIS din aceste ţări nu se pot produce decât în concordanţă şi odată cu schimbările de fond ce au loc în sistemele economice şi sociale naţionale din care fac parte.

Reformele din ECR trebuie să ţină seama de realităţile comune:

1. recunoaşterea rolului sănătăţii pentru întreaga dezvoltare socială, dar sporirea necontrolată a cheltuielilor pentru sănătate poate avea un impact negativ asupra creşterii economice;

2. în perioada de tranzacţie starea de sănătate a populaţiei recunoaşte o degradare continuă, ceea ce duce la creşterea diferenţelor dintre ECR şi OECD.

3. baza materială a serviciilor de sănătate este inadecvată la nevoile esenţiale ale modelului actual de morbiditate, serviciile preventive sunt ineficiente, există lipsuri în asigurarea cu medicamente şi materiale sanitare consumabile;

4. formarea, distribuirea şi utilizarea personalului sanitar este inadecvată;

5. există lipsuri şi distrosiuni financiare: subfinanţare, ineficienţă internă, practice bugetare birocratice, cheltuieli greşit orientate, dificultăţi în transformarea de finanţare.