Sisteme și operațiuni bancare, bănci germane

Cap 1 Caracteristicile sistemului Bancar German

Primele dovezi ale unei activitati bancare se gasesc în Orientul Apropiat (Babilon) cat si in Egiptul Antic. În acea perioada, templele erau, atat, loc de rugaciune cat si loc de pastrare a banilor si tezaurelor. Au fost descoperite marturii scrise cu privire la activitatea de depuneri si împrumuturi efectuate de temple. Încrederea pe care o inspirau templele favoriza intermedierea monetara, asemanator bancilor de mai târziu.

În evul mediu, manastirile, ca si templele din Egipt sau Grecia Antica au continuat sa joace un rol destul de important în efectuarea unor activitati specific bancare. Desi, oficial nu aveau voie sa perceapa dobânzi, acestia foloseau alte metode de a obtine profit. La sfârsitul secolului al XI-lea, activitatile din acest domeniu s-au retras datorita cruciadelor si patrunderii în spatiul european a populatiilor migratoare. Primele institutii bancare, efectuau preponderent operatiuni de transfer, astfel încât sistemul de plati sa devina mai eficient. Prima banca de acest tip a fost Banca Venetiei, creata în anul 1171 si recunoscuta oficial în anul 1587, ca Banca di Rialto . În secolele urmatoare au aparut banci similare si în alte centre comerciale: Geneva (1407) , Amsterdam (1609) , Hamburg (1619) , Rotterdam (1635). În sec. XVII-XVIII activitatea bancara se dezvoltat în toate formatiunile statale din Europa. Banca din Amsterdam (1609) si Banca Angliei (1694) au devenit modelul pe care s-au bazat structurile bancare create ulterior.

Astfel se putem distinge câteva sisteme bancare de referinta:

• sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii , este un sistem apreciat avand un caracter descentralizat si specializat;

• sistemul bancar britanic , se caracterizseaza printr-un succes deosebit si prin specializare;

• sistemul bancar german , care se individualizeaza prin banca de tip universal ce desfasoara o larga gama de activitati si care poate fi comparata cu sectorul comercial, în formele sale “ en gros” sau “ en detail”;

1.1 Istoric si actionari

Sistemul bancar German a luat naştere odată cu apariţia în 1619 a Băncii din Hamburg, constituită după modelul Băncii din Amsterdam. Iniţial aceasta a fost doar o bancă de depozite, mai apoi să efectueze şi operaţiuni de virament. Ceea ce i-a dat însă o notorietate mare a fost rigoarea operaţiunilor bancare şi crearea unei monede de cont specifice, numită "Marko-Banco“. Alături de Banca din Hamburg şi prin înfiinţarea Băncii din Nürenberg aparatul bancar din Germania reuşeşte să se consolideze.

Trebuie remarcat ca, în aceasta perioada ia nastere prima banca de emisiune ("banca de circulatie"). Aceasta este Banca din Stockholm (1650), Suedia, care elibereaza bilete la purtator în schimbul depunerilor. Aceste bilete de banca se caracterizeaza prin faptul ca nu sunt purtatoare de dobânzi, iar prin circulatia lor ca mijloace de plata acestea diminueaza cererea de rambursare a depunerilor. În anul 1698, ca urmare a unor dificultati, Banca din Stockholm se transforma în banca regala ("Rjksbank"), respectiv într-o institutie publica. Ulterior, în 1776, banca respectiva va da faliment din cauza unei emisiuni excesive de bilete de banca.

În forma sa modernă, sistemul bancar german s-a constituit începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ceea ce a diferenţiat însă sistemul bancar german de celelalte sisteme bancare a fost, în special, complexitatea sa structurală şi puterea băncilor sale, diferenţiere apărută pe la mijlocul anilor 1990. În 1995 au existat aproximativ 3.700 de bănci legale independente cu mai mult de 48.000 de oficii bancare. Din acest moment dezvoltarea sistemului se realizeaza in doua forme puternic diferentiate, implantarea unei largi retele cooperatiste si populare, iar, pe de alta parte, constituirea bancilor comerciale, care s-au concentrat intr-un timp foarte scurt.

Astfel, dat fiind numărul mare de bănci şi oficii bancare, Germania era, şi încă mai este una dintre cele mai puternice economii “bancare” din lume. Deşi numărul băncilor din Germania s-a micşorat în ultimii ani, este totuşi, în continuare, destul de ridicat potrivit standardelor internaţionale.

Marea majoritate a băncilor sunt bănci universale, ceea ce înseamnă că ele sunt implicate, într-o măsură mai mare sau mai mică, în activităţi precum: crearea de depozite, acordarea de credite, scontarea titlurilor de credit, asigurarea serviciilor de siguranţă în activităţile de brokeraj şi în cele de încredere, factoring, garanţii financiare şi transferuri de fonduri sau servicii de plăţi cât şi alte servicii pe care autorităţile în domeniu le recunoaşte ca fiind servicii bancare la care mai pot fi adăugate serviciile bancare tipice de investiţii şi rezervele de asigurare a bunurilor prin intermediul subsidiarilor sau a acelor mai apropiate societăţi de asigurări cu care băncile colaborează.