Sisteme și tipuri de organizare a gestiunii portofoliului de active financiare pe piața de capital din România

1. Gestiunea portofoliului vs piața de capital românească

1.1 Conceptul de gestiune a portofoliului

Gestiunea portofoliului este o știință care necesită o foarte bună cunoaștere a comportamentului cotațiilor bursiere și a factorilor care le influențează, și o la fel de bună cunoștere a tehnicilor și metodelor de modelare matematic și statistic, de previziune și optimizare.

Recomandările pentru o gestiune eficientă rămân riscante ca urmare a imprevizibilului activității bursiere. Realizarea unei performațe superioare în gestiunea unui portofoliu nu este imposibilă, fiind însă o sarcină foarte costisitoare și dificilă.

Determinarea risclui investițional pe baza datelor statisticii oferă întotdeauna o bună estimare a valabilității viitoare, a titlului portofoliului considerat, analistul financiar putând ajusta această valabilitate determinată statistic pe baza cunoașterii evenimentelor viitoare și a anticipărilor sau privind evoluția de capital.

Previziunile sunt foarte importante, ele trebuind să ia în considerare tendințe macroeconomice, tendințele indicelui general al pieței bursiere sau ale inflației. Analistul financiar realizeză previziuni ale reacției cursurilor fiecărui titlu, la diverse scenarii socio-economice, previziuni de natură să ghideze activități manageriale de portofoliu pe o piață marcată de creșterea deosebită a riscurilor bursiere.

Gestiunea portofoliului trebuie să urmeze recomandările analistului financiar în cadrul restricțiilor determinate de marea dificultate a previziunilor evoluțiilor viitoare a cotațiilor.

1.2 Conceptul de piață de capital în România

Piața de capital reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile și dispersate din economie sunt dirijate de către agenții economici și se asigură returnarea și remunerarea lor.

Din punct de vedere al sferei de cuprindere s-au format două concepții referitoare la piața de capital:

- Concepția anglo-saxonă;

- Concepția continental - europeană.

Concepția anglo-saxonă: în această cocepție, piața de capital formează împreună cu piața monetară, piața financiară. Piața de capital este sinonimă cu piața valorilor mobiliare și asigură investirea capitalurilor pe termen scurt.

Concepția continental-europeană: piața de capital are o structură complexă care cuprinde piața monetară (pe termen scurt, negociabile), piața ipotecară (piața de finanțare a construcțiilor de locuințe) și piața financiară (pe termen lung cu cele mai mari riscuri).

În România, opțiunea este pentru concepția anglo-saxonă.

Premisele apariției pieței de capital au fost create prin Legea 31/1990 privind societățile comerciale. În 1992 s-a înființat Agenția Națională pentru Titlurile de Valoare, iar în cadrul BNR s-a creat Centrul de Proiectare și Implementare a piețelor de capital. În 1994 odată cu apariția Legii nr. 52, s-a creat Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) care este autoritatea administrativă autonomă subordonată Parlamentului cu rol de supraveghere a pieței financiare. Tot prin această lege s-au mai creat instituțiile:

- Bursa de Valori București;

- Societăți de depozitare-compensare;

- Societăți de registru;

- Asociații profesionale cu statut de organisme de auto-reglementare, printre care se numără și piața extrabursieră RASDAQ.