Sistemul Bancar din Japonia

Capitolul 1 : Prezentare generală

Descrierea sistemului bancar japonez

1.1. Origini

Activitatea bancară din Japonia sa conturat în special după anii ’50 ,în perioada de reconstructie dupa al 2 razboi mondial.

Până atunci Banca Japoniei ,prin intermediul reglementărilor bancare ,a condus la dezvoltarea în special de institutii specializate pe domenii de activitate cum ar fii:agricultura,industrie,export si imboliare,dar si tipuri de operatiuni si termenele de finantare pe termen scurt si lung.

După anii ’80 activitatea institutiilor bancare japoneze s-a extins vertiginos si la nivel internaţional,grupurile bancare japoneze ocupând primele poziţi la nivel mondial.

Din punct de vedere al structurii sistemului bancar japonez ,acesta cuprinde urmatoarele tipurii de instituţii:

1. Bănci comerciale ,bazate in principal pe atragerea de depozite si acordarea de credite pe termen scurt,precum şi oferirea de servicii de plăţi.

2. Băncile urbane au sediul central în marile oraşe şi deţin multe unitaţi in toată ţara.Asemenea bancilor germane,bancile din Japonia au strânsă legătura cu industria,atât din perspectiva participanţiilor la capital ,cât si în gestiunea organizaţiilor ,banca cu cea mai mare participaţie devenind banca casei.

3. Băncile regionale sunt bănci comerciale care operează intr+o anumita zonă geografică,oferind servicii financiar bancare ,inteprinderilor mici si mijloci cât şiautoritatilor locale din accea zonă.

4. Băncile străine sunt instituţii bancare autorizate să funcţioneze de către Ministerul de Finanţe.Ele susţin operaţiunile internaţionale ale companiilor japoneze sau cele provenite din ţarile de origine ale băncii.

5. Băncile specializate în creditarea pe termen lung se deosebesc de celelalte bănci prin tipul de operaţiuni şi restricţii teritoriale de desfaşurare a activitaţii.Modul de atragere a resurselor este prin emisiune de certificate de depozite.

6. Băncile de tip TRUST ,desfăşoară activităţi asemănătoare băncilor specialiyate in creditarea pe termen lung,cu diferenţa că pot îndeplini şi operaţiuni de tranzacţionare şi luare în custodie de titluri de valoare şi atragere de depozite.

7. Băncile specializate pe operaţiuni pe piaţa valutară conduc operaţiuni de atragere de resurse valutare prin emisiunea de titluri de valoare cu scadenţa până la 3 ani şi în limita a de zece ori capitalul propriu.

8. Băncile specializate în finanţarea înteprinderilor mici si mijlocii pot fi de tip SOGO adica bănci mutuale cu restricţii privind numărul de angajaţii şi cifra de afaceri în finanţarea înteprinderilor şi de tip SHINKIN –acestea fiind nişt instituţii non –profit ,asemănătoare cooperativelor de credit.

Alături de societăţile bancare ,sistemul bancar japonez mai cuprinde şi instituţii financiare non bancare ,cum ar fi societaţile de asigurări şi firmele specializate pe piaţa de capital.

Sistemul financiar japonez a constituit unul dintre modelele fundamentale ,dar este tot mai putin amintit în lucrările de astăzi,în maniera în care în ziua de astazi el adopta tot mai multe trăsaturi ale sistemelor fundamentale.Sistemul financiar japonez este bazat pe entităţi denumite “keiretsu”,care includ corporati,banci ,societati de asigurari,furnizori,clienti,etc. Aceste institutii actioneaza concentrat,în scopul atingerii anumitor obiective generale,insa se poate spune si ca acesti agenti se sprijina reciproc in perioadele de recesiune economica..

Astfel,agentii performanti din ansamblul keiretsu îi susţin pe acceia mai putin performanti ,în momentele în care întampină dificultaţi economice.Din acest context se poate desprinde faptul ca sistemul financiar japonez este fundamentat pe preceptele filosofice specifice culturii japoneze.În aceeaşi ordine de idei,se presupune ca salariaţii vor rămâne angajaţi în aceeaşi organizaţie ,care devine practic”o a doua familie” pentru aceştia.

Principalele trăsături ale acestui sistem financiar japonez sunt reprezentate de faptul că protectia drepturilor acţionarilor minoritari nu reprezintă un aspect destul de important,iar concurenta se manifestă între diferitele keriretsu şi nu neapărat între agenţii economici.Acesta din urma este unul dintre motivele pentru care corporatiile japonezepot fi criticate în contextul respectarii regurilor legate de concurenta loiala.

1.2. Structura sistemului bancar japonez

Japonia încă rămâne un sistem financiar bazat pe bănci,în ciuda faptului că piaţa de capital ,în functie de valoarea sa totala,este cea de-a doua din lume.În tabelul următor vom evidenţia structura sistemului financiar japonez din anul 2004:

Fig.1 Elemente caracteristice sistemului financiar din Japonia

Nr.de instituţii Nr.de sucursale Nr.de angajaţi Total active MLD. Y % din PIB Dep.MLD. Y Împrumuturi MLD. Y.

Bănci 234 15.074 343.607 846 169.0 549 497

Instituţii fin cooperative 2.444 11.197 173.709 394 78.8 317 154

Instituţii fin.nondepozitare

Asigurări de viata 43 15.807 380.864 184 36.7 -- 47

Alte asigurări 59 4.869 57.501 33 6.6 -- 4

Altele 293 2.256 94.898 95 19 -- --

Instituţii fin.de stat(publice)

Case de economii 1 24.773 62.422 242 48.3 239 0.7

Instituţii fin.guvernamentale 8 311 11.250 166 33.2 -- 159

Total sistem financiar (fara Banca Japoniei) 3.082 74.287 1.154.251 1.960 391.7 1105 861.7

Sursa:Hoshi Takeo,Kashyap,Anil K(2004)

Sistemul financiar japonez poate fi analizat pe cele trei segmente:sectorul bancar;sectorul asigurarilor si cel al institutiilor financiare guvernamentale.Sectorul bancar ,datorită achiziiţilor si falimentelor din ultimii ani ,este format din sapte banci majore :Tokyo-Mitsubishi,Mizuho,Mizuho Corporation,UFJ,Mitsui-Sumitomo,Resona si Saitama-Resona.