Sistemul bancar din Marea Britanie

Capitolul I Descrierea Sistemului bancar din Marea Britanie

1.1 Istoricul sistemului bancar britanic

Sistemul bancar din Marea Britanie este considerat a fi drept unul dintre cele mai dezvoltate sisteme bancare din lume. Începând cu sec. al XVII-lea, Regatul Unit al Marii Britanii se distinge printr-o dezvoltare puternică a activității bancare în general și în special, a activității bancare pe plan internațional. Primele operațiuni bancare internaționale au apărut în Anglia încă din anul 1260, când negustorii intalieni au deschis un magazin în Londra, pe strada care urma să devină Lombard Street. Întrucât de-a lungul timpului s-au dezvoltat foarte mult comerțul și activitățile cu caracter economic, s-a simțit o nevoie indispensabilă de resurse, asfel oamenii au apelat la diferite modalități de obținere a acestora, majoritatea manifestându-se sub formă de împrumuturi. Datorită acestor nevoi s-a înființat o nouă clasă socială - “aurarii englezi” (goldsmiths) Aceștia, după distrugerea mănăstirilor engleze de către Henry VIII, și-au depozitat, în seifurile lor personale, impresionantele averi pe care le dețineau.

În anul 1650 a fost înființată prima bancă din provincie, de către un negustor de haine, Thomas Smith, la Nottingham.

În anul 1660 își fac apariția primele bancnote, care aveau aspectul unei chitanțe în care se demonstra faptul că, aurarii englezi dispuneau de cantități impresionante de monede de aur, bijuterii și metale prețioase.

Un impuls al începutului Băncii din Marea Britanie l-a constituit Revoluția din anul 1688, momentul în care au fost numiți conducători ai tronului, Wilhem de Orania și Mery. Eveniment cea contribuit la o stabilitate economică, care lipsea cam de un secol. Indiferent de faptul că a început să sporescă comerțul, finanțele publice continuau să fie încă slab dezvoltate, iar sistemul monetar și cel de credit se aflau în stare de haos. Banca Angliei (Bank of England) fiind fondată de către William Paterson, în anul 1694 prin decret regal- Royal Charter,unde acesta a propus un credit de 1,200,000 lire sterline de la Guvern, indiferent de faptul că sistemele monetare și de credit se aflau într-o starea dezastruasă.În schimb, funcționarii guvernului vor fi acționari ai Băncii Angliei. Inițial banca era considerată a fi privată, purtând obligația de a întreține Trezoreria prin vânzare de titluri de valoare (obligațiuni). În data de 27 iulie în același an a fost sigilată Cartea Regală.Din acest moment banca a început să activeze cu 17 funcționari și 2 portari, iar fondatorul băncii începe să aiba rol de bancher al statului și de gestioanare a datoriei publice, acest rol fiind îndeplinit și în zilele de astăzi.

După anul 1828, Banca Angliei, pentru a-și extinde piața de desfacere, a început să își deschidă sucursale în cele mai importante orașe, astfel s-a format sistemul bancar al Marii Britanii. În cele din urmă, începând cu secolul al XIX-lea acest sistem bancar, cu ajutorul pieței Londrei și a rolului lirei sterline, coordona întregul sistem bancar mondial.

Unul dintre factorii care au contribuit la dezvoltarea sistemului bancar al Angliei se manifestă în anul 1844, caracteristic prin reglementarea introdusă de Sir Robert Peel, care a stabilit pentru Anglia un sistem în care emisiunea bancnotelor, dincolo de un anumit nivel, trebuia să beneficieze de o acoperire în aur de 100%. Această lege s-a bazat pe principiile școlii ”monetare”, și sistemul a durat până în anul 1931, când a fost suspendată convertibilitatea în aur a lirei sterline. A fost un sistem auster de emisiune, în care, pentru a asigura stabilitatea puterii de cumpărare a banilor, au fost îngreunate accesul la emisiunea monetară și adaptarea la necesități a stocului de monedă. Prin urmare acestereglementări prevedeau reducerea valorii bancnotelor puse în circulație de către băncile de emisiune, prin care se luau măsuri de declarări obligatorii a informațiilor contabile, unde Banca Angliei începe să dețină monopolul emisiunii. Datorită faptului că Banca Angliei nu putea să satisfacă în totalitate cererea de monedă, în acest scop s-a dezvoltat ca bancă comercială, care a înlocuit rapid cecul cu moneda fiduciară.

La etapa actuală unica bancă de emisiune din Marea Britanie este declarată Banca Angliei. Desființarea Legii Cerealelor (Corn Laws) din anul 1846, a integrat rapid Marea Britanie în diviziunea socială a muncii, fapt ce a favorizat importul grâului, s-a ruinat agricultura tradițională, dar manifestându-se interesul major de forța de muncă către industrie. Acest fenomen a favorizat și comerțul internațional și l-a dezvolatarea mai amplă a activițătilor bancare. Moneda națională a Angliei este lira sterlină, notată prin simbolul £.