Sistemul bancar din Rusia

Cap.1 Informații generale ale sistemului bancar din Rusia

1.1 Etimologia sistemului bancar din Rusia

Sistemul bancar rus datează din perioada Împărătesei Anna Ivanovna, când aceasta a dat un ordin referitor la normele și procedurile de acordare a împrumuturilor de credite în bani, din data de 08/01/1733. Ca urmare, creditele erau acordate în sume limitate, primind în schimb aur sau argint, rata fiind de 8 procente și creditul fiind acordat doar pe o perioadă de un an. Însă nu au putut beneficia toți de aceste împrumuturi acordate, doar o mică parte din populație. În primul an, după ordinul semnat, au fost acordate un număr de 400 de împrumuturi, dar până în anul 1750, numărul creditelor au ajuns la 2870.

După jumătatea secolului al 17-lea vor apare primele instituții bancare care vor fi controlate de către stat: Banca Nobilimii și Banca Comercială.

Prin anul 1754, ca urmare a ordinului dat de către Elizabeta Petrova, se va înființa cea de-a treia bancă, Banca de împrumut bancar de stat, care a reprezentat apariția creditului ipotecar si a creditului comercial. Banca de împrumut avea în componența sa 2 bănci: Banca Nobilimii care își avea sediul la Sankt-Petersburg și Moscova, Banca pentru modificarea portului de comerț cu sediul la Sankt-Petersburg.

Banca de Cupru, înființată pe 21 iulie 1958 în urma ordinelor date de către Sankt-Petersburg și Moscova, avea misiunea de a retrage de pe piață toate monedele din argint și înlocuirea lor cu monede din cupru. Banca de Cupru oferea împrumuturi firmelor, având o dobândă de 6% pe an, dar la momentul rambursării împrumutului, 70% din acesta trebuia sa fie predat în monede de cupru. Din cauza nerecuperării a mai multor credite acordate, banca dă faliment.

Banca de Cupru nu a fost singura bancă care și-a încetat activitatea din cauza falimentului, principală cauză fiind garantarea împrumuturilor cu pământuri și muncitori. Suma pe care clienții băncilor trebuiau să o restituie napoi la bancă depășea profitul obținut în urma prelucrării terenurilor agricole, drept urmare aceștia nu au putut să restituie creditele luate și dobânda aferentă lor.

Din anul 1770, Imperiul Rus a fost capabil să primească depozite și să achite o dobânda de 5% pe an. În cea de-a doua jumătate a secolului al 18-lea, Banca Nobilimii a devenit Banca de Stat de împrumut, care a început sa acorde împrunuturi nobililor de pe data de 11 ianuarie 1787. Dobânda pentru aceste împrunuturi era în jur de 3-5% pe an, creditul fiind rambursat peste 20 de ani. Aceasta a reușit sa acționeze pe piață pana la jumătatea anului 1860, când intră în faliment, iar toate sarcinile ei au fost întrebuințate trezoreriei din Sankt-Petersburg.

Tot în anul 1860, se înființează Banca de Stat, aceasta oferind credite comerciale doar pe termen scurt, având ca prim guvernator pe A.L. Stiglit. Activitatea băncii era supravegheată de către Consiliul de Stat al instituțiilor de credit, și dispunea de un capital social de 15 milioane de ruble. În intervalul 1880-1890, Banca de Stat avea ca prim obiectiv asigurarea reformei monetare. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv, banca trebuia să acumuleze cât mai multe rezerve de aur și să aibă o influență majoră în fluctuațiile schimbului valutar.

Banca de Stat a fost considerată una dintre cele mai importante instituții de acordare de credite la inceputul secolului al 19-lea din Europa. Menținerea la un nivel foarte înalt al rezervelor de aur, face posibilă atragerea a cât mai mulți investitori din vestul Europei.