Sistemul bancar din Spania

Introducere

Prezenta lucrare vizează analiza sistemului bancar din Spania și evoluția acestuia în perioada 2015-2019 din punct de vedere al dezvoltării și al indicilor de apreciere.

Lucrarea este împărțită în trei capitole după cum urmează:

-Capitolul unu prezintă sistemul bancar spaniol în ansamblu începând cu un scurt istoric;

-Al doilea capitol ilustrează informații privitoare la banca centrală și evoluția acesteia în perioada menționată ;

-Ultimul capitol descrie trei bănci reprezentative ale sistemului și anume CaixaBank, BBVA, Santander care sunt analizate și comparativ.

Capitolul 1 -Sistemul bancar din Spania

1.1 Istoric

Prima bancă spaniolă a fost Banca de San Carlos înființată la 2 iunie 1782 prin Certificatul regal al lui Carlos al III-lea, activitatea ei constând în principal în eliberarea de bonuri regale și certificate de purtător, însă s-au depreciat rapid iar banca și-a încheiat activitatea. Se înființează o nouă bancă Banco de San Fernanda la 9 iulie 1829 prin decret regal, care a fost preponderent împrumutător de stat și în linii reduse a finanțat sectorul privat.

Sistemul bancar din Spania s-a dezvoltat pe parcursul a trei perioade principale. Prima perioadă a început la sfârșitul secolului XVIII până în anul 1874 și a vizat crearea unor bănci emitente care au funcționat în sistem plural (ex: Banco de Isabel II), concurând cu Banco de San Fernando. Această concurență s-a încheiat o dată cu declanșarea crizei din 1847 când Banco de Isabel II a ajuns în imposibilitatea de a-și mai plăti facturile și a fost absorbită de banca banca San Fernando. A doua perioadă se încadrează între 1874 și războiul civil dintre 1936-1939, perioadă în care Banca Spaniei primește monopolul emiterii, configurându-se sistemul bancar spaniol prin extinderea entităților bancare și a propriei activități. Aceste dezvoltări se datorează revenirii capitalului american după sfârșitul războaielor coloniale, stabilizării monetare și bugetare a ministrului finanțelor și noului val de fundație bancară. Declanșarea războiului civil a dus la divizarea fizică și legală a sistemului bancar în două, fiind în același timp blocate conturile de verificare și depozitele la termen. După încheierea războiului s-a încercat reunificarea sistemului monetar și de credit prin legi care prevedeau crearea unui organism autonom și desființarea Comitetului pentru valută, bancnota fiind declarată singura metodă deplină de plată. Ultima perioadă începe în 1940 moment în care se pun bazele sistemului bancar de astăzi. Perioada s-a caracterizat printr-o accentuată intervenție a statului pentru consolidarea domeniul bancar autohton, prin reglementarea fundațiilor, creșterea numărului de sucursale, preluarea băncilor și înglobarea de către primele cinci bănci din țară a 61 de bănci pentru a menține numărul de bănci stabil și a elimina concurența.

1.2. Tipuri de instituții

Sistemul financiar spaniol include o mare varietate de instituții și anume:

-Banco de España: cea mai înaltă autoritate bancară spaniolă, care asigură buna funcționare și stabilitatea sistemului financiar spaniol.

-Instituții de credit : colectează bani de la public pentru a-i aloca acordării de împrumuturi. Pot fi de depozit (bănci, bănci de economii și cooperative de credit) colectând direct fonduri de la clienți prin depozite și de credit oficial, acționând ca o bancă de investiții publice. Unități de credit financiar: efectuează operațiuni de creditare precum factoring, leasing, acordarea de împrumuturi de consum.

-Entități cu monedă electronică: emit monedă electronică admisă ca mijloc de plată de către alte companii decât entitatea emitentă.

-Entități de plată: furnizează și execută anumite servicii de plată precum transferuri, debite directe, executarea operațiunilor de plată prin card.

-Fonduri de piață monetară: fonduri de investiții care investesc în titluri cu venit fix admise la tranzacționare pe piețele secundare oficiale și alte active foarte lichide, al căror termen de rambursare este egal sau mai mic de optsprezece luni.

-Alți intermediari financiari: instituții de investiții colective, companii de valori mobiliare, fonduri de securitizare a activelor, societăți și fonduri de capital de risc, instituții de investiții colective imobiliare și companii de garantare reciprocă.

-Auxiliari financiari: sunt o completare a intermediarilor financiari: companiile de evaluare și agențiile de rating.

-Companiile de asigurări și fondurile de pensii: asigură anumite acoperiri, compensând asiguratul pentru orice daune economice care i-ar putea apărea din cauza unor evenimente nefavorabile. Obiectivul fondurilor de pensii este de a completa sistemul public de pensii plătind beneficii financiare la data pensionării.

Ca grupări principale, funcționează trei tipuri de bănci: bănci private, bănci de economii și instituțiile de credit. Băncile private erau cele mai importante și erau împărțite în bănci comerciale care erau principala sursă de credite pe termen scurt pentru sectorul privat și bănci industriale specializate în investiții comerciale. Băncile de economii predominau în zonele rurale fiind subordate până în 1971 Institutului de Credit pentru Băncile de Economie.