Sistemul bancar european în condițiile monedei unice - perspectivele pieței bancare unice europene

1. Sistemul European al Bancilor Centrale

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) este format din:

• Banca Centrală Europeană (BCE) şi

• Băncile centrale naţionale (BCN) ale celor 27 de state membre ale UE.

Acest lucru înseamnă că SEBC cuprinde şi băncile centrale naţionale ale statelor membre ale UE care nu au adoptat încă moneda euro, fie în baza statutului lor special (Danemarca, Regatul Unit), fie pentru că beneficiază de o derogare. Situaţia din urmă caracterizează atât Suedia, cât şi alte 8 state membre dintre cele 12 care au aderat la UE începând cu luna mai 2004. Prin urmare, aceasta înseamnă că: aceste ţări utilizează încă moneda lor naţională, pentru care aplică propria politică monetară, iar respectivele bănci centrale îşi păstrează pentru moment suveranitatea monetară. Desigur, aceste state nu sunt implicate în realizarea activităţilor de bază ale Uniunii Monetare, precum aplicarea politicii monetare în zona euro.

Cu toate acestea, BCN care nu fac parte din zona euro trebuie să respecte principiile politicii monetare, al cărei obiectiv este stabilitatea preţurilor. În plus, apartenenţa la SEBC implică, la niveluri diferite, cooperarea activă cu Eurosistemul în anumite domenii de activitate, precum participarea la sistemul de plăţi TARGET şi sprijinul acordat în cadrul activităţilor de colectare a datelor statistice. Totodată, mecanismul european al cursului de schimb II (MCS II) oferă cadrul necesar pentru cooperarea cu Eurosistemul în ceea ce priveşte politica monetară şi a cursului de schimb. Forul instituţional pentru o astfel de cooperare este Consiliul general al BCE.

Temeiul juridic pentru SEBC îl reprezintă Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul CE) şi Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene (Statutul SEBC). Prin tratat, SEBC trebuie să îndeplinească, în general, funcţiile de bancă centrală pentru euro. Rolul şi atribuţiile BCE şi ale BCN sunt definite mai detaliat în Statutul SEBC.

2. EUROSISTEMUL

Membrii

Textele juridice care stau la baza înfiinţării Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) – Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Statutul SEBC – au pornit de la ipoteza conform căreia toate statele membre ale UE vor adopta euro şi, prin urmare, SEBC va îndeplini toate sarcinile legate de moneda unică. Cu toate acestea, până în momentul în care euro va fi introdus în toate statele UE, rolul-cheie este deţinut de Eurosistem. Aşadar, termenul Eurosistem facilitează înţelegerea structurii activităţii de bancă centrală în zona euro.

Ca sistem bancar central al zonei euro, Eurosistemul este format din:

• Banca Centrala Europeana şi

• Băncile centrale naţionale (BCN) ale celor 16 state membre ale UE, a căror monedă comună este euro.

Prin urmare, Eurosistemul este un subansamblu al SEBC. Deşi deciziile BCE, precum cele de politică monetară, se aplică firesc numai ţărilor din zona euro, în realitate Eurosistemul este cel care îndeplineşte funcţiile de bancă centrală pentru zona euro. Astfel, BCE şi BCN contribuie împreună la atingerea obiectivelor comune ale Eurosistemului.

De ce un sistem, şi nu o bancă centrală unică?

Există trei motive principale pentru crearea unui sistem de bănci centrale în Europa:

• Demersul Eurosistemului se bazează pe atribuţiile existente ale BCN, pe organizarea instituţională, pe competenţa şi capacităţile lor operaţionale excelente. În plus, unele bănci centrale îndeplinesc sarcini suplimentare pe lângă cele legate de apartenenţa la Eurosistem.

• Date fiind extinderea zonei euro şi relaţiile de lungă durată stabilite între comunităţile bancare naţionale şi BCN corespunzătoare, s-a considerat adecvată asigurarea unui punct de acces la activităţile de bancă centrală pentru instituţiile de credit din fiecare stat membru participant.

• Luând în considerare numărul mare de ţări, limbi şi culturi care există în zona euro, băncile centrale naţionale (şi nu o entitate supranaţională) au reprezentat cea mai bună soluţie pentru a servi ca puncte de acces ale Eurosistemului.