Sistemul bugetar în România

Partea I

Conceptul de sistem bugetar

1.1. Noţiuni introductive

Odată cu apariţia unei forţe publice - adică a statului - au apărut şi primele elemente de finanţe: impozitele, dările, tributurile, birurile, cheltuielile statului, datoria publica etc.

În raport cu orânduirea social-politică în care s-au manifestat, finanţele au avut un anumit conţinut de clasă determinat de condiţiile economice, politice şi sociale, precum şi o anumită sferă de cuprindere.

Sarcinile finanţelor sunt aduse la îndeplinire, în mare măsură, prin intermediul bugetului de stat, ca principal plan financiar al statului.

Bugetul de stat este format din relaţii financiare, prin intermediul cărora are loc constituirea şi repartizarea celui mai important fond bănesc al societatii - fondul bugetar.

Relaţiile bugetare îşi găsesc expresia în principalul plan financiar al statului, care poartă denumirea de sistem bugetar.

Cuvântul "buget" provine din franceza veche, unde cuvinte ca "bouge" "bougette" desemnau o pungã din piele sau o pungã de bani. Termenul a fost preluat în Anglia odatã cu cuceririle normande şi de acolo s-a rãspândit în toatã lumea cu semnificaţia lui financiarã.

În România termenul de "buget" apare pentru prima oară în Regulamentele Organice. Astfel, în capitolul 3 din Regulamentul Organic al Moldovei, care se ocupă de finanţele publice, se întâlneste termenul "bindge", dar si expresia "închipuirea cheltuielilor anului viitor" (art. 117).

Înainte de apariţia Regulamentului Organic, în Ţările Române nu a existat un buget în înţelesul actual al cuvântului. Totuşi, pot fi mentionate codicele de venituri şi cheltuieli, apărute pentru prima oară în Moldova, în timpul domniei lui Gheorghe Ştefan Voda (1654) şi apoi în Muntenia, în timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu (1694-1704). Aceste condici nu aveau un caracter executoriu, ele fiind simple acte de gestiune, care se refereau la venituri şi cheltuieli trecute.

Prima încercare de realizare a unui act financiar de tip modern aparţine lui Voda N. Mavrocordat (în cea de a doua domnie, în anul 1712), când a prezentat sfatului domnesc asa-numita "samă" sau "băncile visteriei". Acest act reprezenta o dare de seama cu privire la natura veniturilor şi cheltuielilor ţării. Conform art. 2 pct. 38 din Legea nr. 500/2002 sistemul bugetar reprezinta "un sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele prevãzute la art. 1 alin. 2 si bugetele locale".

1.2. Apariţia şi dezvoltarea bugetului statului Român

Dupa cum am mai arătat, în România se poate vorbi de buget de stat, în întelesul actual al terminologiei juridice şi financiare, dupa introducerea Regulamentelor Organice, care folosesc pentru prima dată termenul de buget.

A fost votată în anul 1864 prima Constituţie română. În aceasta lege fundamentală se vorbeşte despre "bugetul cheltuielilor şi al recentelor (veniturilor-n.n.), pregătit în tot anul prin îngrijirea puterii executive şi supus Adunării elective".

Constituţia Româna din anul 1866, în Titlul IV intitulat "Despre finanţe", dispune ca "în fiecare an Adunarea deputaţilor încheie socotelile şi voteaza bugetul (art. 113 alin. 1)". De asemenea, în alin. 2 al aceluiasi articol se arată că: "toate veniturile sau cheltuielile statului trebuiesc trecute în buget şi socoteli" (contul general de încheiere a exercitiului bugetar - n.n.).

Constituţiile Române din 1923 şi din 1938 reproduc textul Constituţiei din 1866 privitor la bugetul de stat.

Constituţia Republicii Populare Române din 13 aprilie 1948, în Titlul IV, art. 5, prevede ca: "Votarea bugetului de stat, a încheierii exercitiilor bugetare, fixarea impozitelor şi a modului lor de percepere" sunt de competenţa directă a Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române.

În baza acestei importante prevederi constituţionale a fost votata Legea nr. 3/1949 asupra întocmirii, executării şi încheierii Bugetului General al Republicii Populare Române, prima lege-cadru privitoare, în exclusivitate, la bugetul de stat. Prin aceasta lege s-au pus bazele bugetului de stat unic, specific economiei dirijate, centralizate.

Urmeaza Legea nr. 9/1972 - Legea finanţelor, modificată şi completată prin Legea nr. 2/1978.

În perioada imediată căderii epocii dominată de o economie centralizată s-a aprobat Legea nr. 10/1991 - Legea finanţelor publice, act normativ ce a fost abrogat prin Legea nr.72/1996 , care la rândul lui a suferit o schimbare , fiind abrogat capitolul privitor la elaborarea, aprobarea, execuţia şi încheierea execuţiei bugetare a bugetelor locale prin Legea nr.189/1998, care la rândul sau a fost abrogată de O.U.G. nr.45/2003.

În reglementarea actuala, sistemul bugetar al ţării este organizat într-o concepţie nouă, impusă de economia de piaţă, renunţându-se la formula bugetului unic de stat, derivată din planul naţional unic, instrument al centralismului excesiv, trecându-se la un sistem de bugete distincte, elaborate, aprobate şi executate în condiţii de deplină autonomie: bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele fondurilor speciale; bugetul trezoreriei statului; bugetele instituţiilor publice autonome; bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat; bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror dobânzi, rambursare şi alte costuri se asigură din fonduri publice; bugetul fondurilor externe nerambursabile (art. 1 alin. 2 din Legea nr. 500/2002) şi bugetele locale (art. 2 din O.U.G. nr.45/2003).