Sistemul de impozite și taxe locale din România și rolul sau

Capitolul 1. Structura sistemului de impozite şi taxe locale din România

Sistemul fiscal constă în totalitatea legislaţiei care reglementează impozitele, taxele, contribuţiile, modalităţile de colectare, aşezare şi încasare a lor în vederea întreţinerii sistematice a bugetului de stat, bugetelor locale, precum şi a fondurilor speciale extrabugetare.

Aşadar, sistemul fiscal reprezintă ansamblul impozitelor şi taxelor instituite pe teritoriul unui stat, care îi procură acestuia veniturile necesare, fiecare având o contribuţie specifică şi o anumită influenţă asupra contribuabililor.

În vederea posibilităţii exercitării funcţiilor şi sarcinilor, organele locale ale puterii administraţiei de stat necesită anumite resurse financiare. Astfel, veniturile bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale sunt impozitele şi taxele locale, venituri ce sunt folosite în vederea finanţării cheltuielilor acestor bugete.

Structura sistemului de impozite şi taxe locale din România cuprinde două mari ramuri, respectiv, impozitele şi taxele. În ceea ce privesc impozitele se constată că acestea se divid în trei tipuri de impozite, şi anume: impozitul pe clădiri, impozitul pe teren şi nu în ultimul rând, impozitul pe spectacole; iar în ceea ce privesc taxele se constată că acestea cuprind: taxa asupra mijloacelor de transport; taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor; taxa hotelieră; taxele de timbre; taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate; taxe speciale şi alte taxe locale.

Deosebit de important este faptul că repartizarea impozitelor şi taxelor între bugetul de stat şi bugetele locale nu are caracter permanent, ci se poate modifica de la un an la altul în funcţie de cerinţele şi condiţiile economico-sociale.

În vederea fixării structurii sistemului de impozite şi taxe locale din România este necesară realizarea următorului tabel:

Veniturile bugetare locale

Impozite Taxe

Impozitul pe clădiri Taxă asupra mijloacelor de transport

Impozitul pe teren Taxă pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor

Impozitul pe spectacole Taxă hotelieră

Taxele de timbru

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

Taxe speciale

Alte taxe locale

Capitolul 2. Caracterizarea principalelor impozite şi taxe locale din România

Pentru o prezentare mai amănunţită a celor două ramuri ale sistemului de impozite şi taxe locale din România este necesară abordarea separată a fiecărei componente a acestuia.

2.1. Impozitul pe clădiri

Impozitul pe clădiri este acel tip de impozit ce este plătit de către persoanele juridice, persoanele fizice, asociaţiile familiale, asociaţiile agricole, unităţile economice ale unor persoane juridice, unităţile economice ale organizaţiilor politice, sindicale, patronale, cooperatiste, unităţile economice ale instituţiilor publice, fundaţiilor, cultelor religioase, filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor autorizate să funcţioneze pe teritoriul geografic al României, cele care aparţin persoanelor fizice şi juridice străine şi altele similare.

În situaţia în care o clădire se regăseşte în administrarea sau în folosinţa unei alte persoane, şi pentru care se datorează chirie survenită în urma încheierii unui contract de închiriere, impozitul pe clădiri se datorează de către proprietar.

În cazul în care o clădire se află în propritatea comună a doi sau a mai multor indivizi, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile din clădire aflate în proprietatea sa, iar în situaţia în care nu se pot delimita părţile individuale ale proprietarilor comuni, fiecare proprietar datorează o parte egală din impozitul pentru respectiva clădire.

Impozitul pe clădiri trebuie plătit anual, în două rate egale, până la data de 31 martie, respectiv 30 septembrie; iar în cazul plăţii cu anticipaţie a impozitului pe clădiri pentru întregul an se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărârea consiliului local.

În cazul clădirilor proprietate de stat care se află în administrarea sau în folosinţa contribuabililor, impozitul trebuie plătit de către acele persoane care le au în folosinţă sau în administrare.

Acest tip de impozit, şi anume impozitul pe clădiri este încasat de bugetul local al comunei, oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea.

În momentul în care se calculează impozitul se iau în considerare atât clădirile care se regăsesc în stare de funcţiune, cât şi cele care se regăsesc în conservare; iar pentru a determina valoarea impozabilă a clădirii, se înmulţeşte numărul de metri pătraţi ai clădirii cu valoarea impozabilă pe metru pătrat, valoare ce este stabilită în funcţie de mediu rural sau urban, precum şi în funcţie de natura materialelor de construcţie. Această valoare impozabilă a clădirii se poate diminua în funcţie de amplasarea clădirii, dar şi în funcţie de anul finalizării construcţiei acesteia. Astfel valoare impozabilă a clădirii se poate reduce cu: