Sistemul de Impozite și Taxe Locale în România și Rolul Său

Capitolul I. Caracterizare generală a sistemului de impozite şi taxe locale în România

1.1 Scurt istoric privind impozitele şi taxele locale în România

După cum am studiat până acum la „ Finanţe publice”, am aflat că cele două premise importante ale apariţiei finanţelor în cadrul societăţii sunt reprezentate de emiterea şi utilizarea banilor ca şi consecinţă a dezvoltării schimbului de mărfuri, precum şi crearea statului.

Prima reprezintă o premisă importantă pentru finanţele locale, pentru că în cadrul acestora se constituie şi se distribuie resursele băneşti. La nivelul finanţelor locale, a doua premisă este reprezentată de crearea şi dezvoltarea colectivităţilor locale, acestea impunând totodată, pentru a satisface cerinţele şi nevoile oamenilor, constituirea şi utilizarea unor resurse băneşti la dispoziţia lor.

În cele ce urmează, voi prezenta perioadele evoluţiei finanţelor locale în România, acestea având la bază elementele de politică fiscală:

*Perioada Regulamentelor Organice din Muntenia (1 iulie 1831) şi Moldova (1 ianuarie 1832) sunt desemnate ca fiind primele reglementări, dominând administraţia finanţelor publice în trecut. Acestea urmăreau o soluţie pentru descentralizarea unor acţiuni la nivel local, precum şi modul de administrare al localităţilor.

Finanţele locale, după prevederile Regulamentelor Organice, s-au constituit pe baza unui sistem fiscal în relaţie de interdependenţă cu sistemul fiscal al statului.

Conform normelor din Regulamentele Organice, două fonduri comunale, din care avea să se plătească anumite cerinţe ale satelor şi oraşelor, erau reprezantate de cutia satelor, respectiv cutia oraşelor. De asemenea tot după concepţia acestor Regulamente Organice, s-au mai creat două fonduri speciale, de această dată pentru oraşele Bucureşti şi Iaşi. Acestea erau constituite pe baza impozitului perceput pe vinurile străine, pe tutunul turcesc, impozitelor impuse de stat la exportul seului, precum şi asupra monopolului cărţilor de joc.

Un alt fond, numit cel al şcoalelor săteşti, constituit în anul 1834, se forma pe baza unui impozit, respectiv fondul drumurilor în Muntenia, constituit din zecimile asupra birului.

După Regulamentele Organice, oraşele libere se administrau de către consiliul comunal care răspundea de salubritate, construcţii, încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor.

*Perioada cuprinsă între domnia lui Al. I. Cuza şi Primul Război Mondial, a fost bazată pe Convenţia de la Paris din anul 1858, care stipula, în art. 46, ca toţi românii să fie egali în faţa legilor şi a fiscului, precum şi revizuirea legilor privin dimpozitele care existau în Principate.

Modul de organizare a judeţelor ,comunelor urbane şi rurale ,a fost reglementat de Legea comunală din anul 1864 , eliminând diferenţele dintre satele şi oraşele libere şi cele supuse. Această lege a prevăzut totodată şi organizarea judeţelor, oraşelor şi comunelor având dreptul, în calitate de persoane juridice, de a constitui şi administra propriul patrimoniu, de a colabora şii de a adopta bugetul propriu, respectiv şi funcţionarea organelor.

Potrivit Legii comunale din 1864, se reglementau cheltuielile ce se finanţau prin bugetul local, iar judeţelor, oraşelor şi comunelor li se acorda o anumită autonomie. De asemenea prin prevederile acestei legi, pe baza zecimilor adiţionale aplicate la o parte din impozitele directe ale statului se constituiau veniturile administraţiilor locale.

O nouă lege cu privire la organizarea comunelor urbane, a fost adoptată în anul 1894, potrivit căreia veniturile erau grupate în ordinare (taxa păşunatului, taxele şi contribuţiile înfiinţate) şi extraordinare (împrumuturi, contribuţii extraordinare, vânzarea bunurilor).

*În perioada interbelică din anul 1900 până în anul 1940 o anumită parte a resurselor destinate colectivităţilor locale era asigurată de sistemului de impozite şi taxe locale, acestea generând şi unele efecte negative.

Prin reglementările din anul 1903 (Legea maximului taxelor şi contribuţiilor comunale) s-au produs unele modificări în sistemul resurselor finanţelor locale :

- s-au suprimat barierele vamale din comune;

- s-au desfiinţat accizele fără productivitate şi randament;

- accizele se percepeau la locul de producţie pentru obiectele fabricate în ţară şi la vamă pentru cele importante;

- s-a creat un fond comun pe seama accizelor şi o zecime şi jumătate adiţionată la contribuţiile directe ale statului.

Tot prin intermediul acestei legi din anul 1903, s-a încercat să se imprime sistemul fiscal local cu o anumită elasticitate, precum şi să se asigure comunelor surse mai însemnate.